Cum s-au transformat instituțiile statului în cei 30 de ani de la Revoluția din 1989
Sfârșitul regimului Ceaușescu a dus la schimbări în structurile statului, iar după '89 au apărut instituții și agenții noi.
Nouă Constituție, din 1991, trasa noul parcurs democratic al țării. Problema e că perioada aceasta de tranziție pare că nu se mai termină.
Campania „După 30 de ani” continuă astăzi cu o analiză a direcțiilor europene ale României.
Ultimii 30 de ani au reprezentat pentru România o tranziție continuă de la regimul comunist, dictatorial, cu accente naționaliste, la un sistem politic pluralist, cu instituții democratice, care încă își caută locul și menirea în societate.
Execuția cuplului Ceaușescu în 25 decembrie 1989 a însemnat încheierea unei epoci care a marcat țara într-un mod profund. A însemnat, totodată, o apropiere de valorile euro-atlantice.
După abdicarea forțată a regelui Mihai, în 30 decembrie 1947, s-a instaurat Republica Populară România, după model sovietic, până în 1965, când titulatura țării a fost schimbată în Republica Socialistă România, unde forța conducătoare a întregii societăți a fost Partidul Comunist Român.
Deși PCR a dispărut, ca nume, în 1989, noua conducere a României a fost asigurată în principal din foste cadre superioare de partid, regrupate în Frontul Salvării Naționale. FSN.
Deși trebuia să fie doar o organizație provizorie care să administreze țara până la primele alegeri libere din mai 1990, FSN s-a înregistrat ca partid și, deși a fost în pertmanență negat, a fost văzut drept successor al PCR, fiind dominat de persoane din eșalonul secund al PCR. Timp de ani de zile a trebuit să se contureze o nouă arhitectură instituțională, după model occidental, însă și astăzi există instituții tributare modului în care s-a făcut politică imediat după 1990.
Actuala Constituție a intrat în vigoare în 1991
Actuala Constituție a României a intrat în vigoare în 1991, a fost revizuită în 2003 și a stabilit limitele de funcționare are ale statului român contemporan.
România este definite astăzi că o republica semiprezidențială, unde Parlamentul bicameral a devenit principala forță legislativă care adoptă legi, moțiuni, înființează instituții, numește sau revocă înalți demnitari - șefii serviciilor secrete, Avocatul Poporului, președintele Curții de Conturi sau membri ai Consiliului Național al Audiovizualului.
Atribuțiile Parlamentului
Teoretic, controlul exercitat de Parlament este general și deplin, dar, de fapt, controlul Parlamentului asupra guvernului este formal - prin dezbateri, solicitarea de informații, comisii de control.
În 1991, prin Constituția redactată de o comisie condusă de Antonie Iorgovan, parlamentarilor li se conferea imunitate deplină, dar după 2003 aceștia pot răspunde în fața legii și să fie urmăriți și trimiși în judecată pentru fapte penale, dar doar cu acceptul Camerei din care fac parte, care poate stabili dacă aceștia pot fi perchiziționati sau arestați preventiv.
Președintele este șeful statului
Președintele este considerat șeful statului. Poate da decrete, care nu au putere normativă, și poate promulga legile adoptate de Parlament.
Este ales pentru un mandate de 5 ani și are rolul de a reprezenta țara în relațiile internaționale, a veghea la respectarea Constituției și a legilor, este garantul independenței și suveranității statului, are rolul de a media între Parlament, Guvern sau puterea judecătorească.
El promulgă legile și poate iniția referendum.
Președintele desemnează primul ministru, poate participa la ședințele de Guvern unde se discută probleme de interes național.
România a avut în ultimii 30 de ani doar 4 președinți: Ion Iliescu, un fost lider comunist care a condus România între 1990 și 1996 și între 2000 și 2004. Alegerile din 1996 au fost câștigate de Emil Constantinescu, cel care s-a declarat, la finalul mandatului în 2004, ca fiind învins de sistem.
Între 2004 și 2014, România l-a avut președinte pe Traian Băsescu, un politician controversat care a fost suspendat de două ori de către Parlament, dar a rămas președinte în urmq referendumurilor organizate pentru demiterea sa.
Klaus Iohannis este astăzi președinte la al doilea mandat și va conduce țara, în cazul în care nu apar evenimente neașteptate, până în 2024.
Guvernul, principala instituție executivă
Guvernul este principala instituție executivă a României. După alegeri, președintele desemnează un premier care să constituie un guvern care trebuie aprobat de Parlament. Până acum, România a avut 21 de guverne în ultimii 30 de ani și 16 premieri, pentru că au fost câțiva prim miniștri care au condus succesiv mai multe cabinete - Petre Român, Emil Boc sau Victor Ponta.
Guvernul este cel care administrează, de facto, România și se ocupă de problemele zilnice ale țării.
Statul român a rămas centralizat și, în ciuda unor încercări timide de descentralizare locală, liniile centrale sunt stabilite de puterea politică de la București.
Puterea judecătorească, cea de-a treia putere în stat
Puterea judecătorească, cea de-a treia putere în stat, a fost ani de zile o anexă a clasei politice, care a influențat-o și manipulate-o după propriile interese.
Există un Consiliu Superior al Magistraturii care ar trebui să fie garantul independenței justiției, care propune președintelui numirea judecătorilor și procurorilor și ar trebui să vegheze la buna desfășurare a activității profesionale a acestora.
Jocurile politice și slaba pregătire profesională a unor membri ai acestei instituții au dus la o slăbire a sistemului juridic românesc.
Curtea Constituțională este forul ultim de cenzură al actelor legislative. Deși membri acesteia sunt numiți politic, această instituție ar trebui să vegheze la supremația Constituției.
În ultimii ani a devenit un jucător important în viața administrativă și politică a României, prin deciziile adoptate de către cei 9 judecători aleși pentru câte un mandat de 9 ani.
Asemeni altor instituții ale democrației postcomuniste, au existat suspiciuni de colaborare cu fosta Securitate, poliția politică a regimului communist, pentru anumiți membri ai Curții Constituționale, iar apartenența unora la partidele politice care i-au numit a rămas vădită și în deciziile controversate pe care le-au adoptat.
Aderarea și, apoi, integrarea României în Uniunea Europeană au apropiat România de valorile europene și au conturat instituții după modelul altor țări occidentale, deși nu întotdeauna au avut rolul și succesul scontat.
De exemplu, Avocatul Poporului, care ar trebui să apere drepturile și libertățile persoanelor fizice, a fost, de fapt, o instituție fără prea mari reușite și din cauza politizarii instituției sau a calității umane slabe a celor care au condus această instituție, dar și a prerogativelor reduse prin lege.
Biseria, rol important în evoluția statului român
Un rol important în evoluția statului român în ultimii 30 de ani l-a avut și Biserica. În România ființează nenumărate culte religioase și libertatea este asigurată prin Constituție.
Cea mai importantă Biserică este Biserica Ortodoxă Română, mai ales prin apartenența declarată a peste 80% din populație la ortodoxie. BOR este instituție de drept privat, dar care a interferat deseori în administrarea și modul în care a evoluat viața politică a României.
Dacă înainte de 1989, biserica juca un rol mai degrabă marginal, astăzi este unul dintre principalii jucători în viața publică a comunității.
Alte instituții care au modelat evoluția României în cei 30 de ani de la Revoluție
Consiliul Concurenței, Comisia pentru Supravegherea Asigurărilor, Consiliul Economic și Social, Curtea de Conturi, BNR sunt câteva dintre instituțiile administrative care au jucat un rol în dezvoltarea statului în ultimii 30 de ani.
Unele dintre ele au funcționat cu stângăcie sau după interese partinice, dar, treptat, partitura interpretată de acestea au dus la modernizarea statului român.
30 de ani de perpetuă tranziție au dus România la ceea ce este astăzi, un stat euro-atlantic, care împărtășește valorile occidentale, dar care, cu greu, se desprinde de fantomele trecutului.
