Teodora Grama, pilot și instructor pentru personalul navigant dintr-o companie, ne demonstrează că totul este posibil
Cu multă ambiție, dar și cu sprijinul oamenilor dragi, Teodora Grama, o tânără din București ne arată că și fetele pot ocupa meserii în care s-au consacrat băieții.
Este pilot și instructor pentru personalul navigant, dar și un exemplu de tenacitate. A studiat în străinătate, dar s-a întors acasă pentru familie și pentru a demonstra și altora că se poate.
Teodora Grama este pilot și instructor pentru personalul navigant dintr-o companie aeriană care este stabilită și la noi. Micuță, dar tenace, ne arată că într-o industrie dominată de bărbați, femeile sunt cel puțin la fel de bune.
Teodora: ”Eu sunt o fire curajoasă oricum, de fel. Mi-am dat seama de-a lungul anilor că orice apare, ceva care inițial m-ar speria sau m-ar intimida, știu că rezolv cumva.”
A fost mai greu la început, dar toată viața i-a gravitat în jurul ideii de zbor.
Teodora: ”Aveam eu senzația, fără să întreb pe cineva de când eram mică, că e un job pentru cei care vin deja din familii de piloți și oameni care au foarte mulți bani, pentru că școala poate fi costisitoare. Există piloți femei. Aș putea să găsesc variante accesibile prin care aș putea să fac școală și mi-am dat seama că mi-aș dori chestia asta mai mult decât orice. Undeva la 3-5%, spun ei, dintre piloți, sunt femei. Cred că fetele nu știu că pot să devină piloți și de asta mi se pare important și ca cele care suntem, puține, să popularizăm chestia asta prin social media sau prin proiecte, să mergem să popularizăm în școli.”
Pe Teo am filmat-o în urmă cu 11 ani la Universitatea Coventry din Marea Britanie. Studentă în anul întâi la inginerie aerospațială.
Teodora: ”Mă trezesc în fiecare dimineață și stiu că urmează să pilotez un avion, să desfac aripa unui Herriere. Am ocazia foarte des să vorbesc cu colegii de la Politehnică, de la Aerospațiale, și îi întreb: ”Ce ați mai făcut? A, integrale de gradul doi și iar mate, iar mate”.”
Sprijinul familiei a fost determinant pentru ca Teo să-și urmeze pasiunea și să plece afară să studieze. Mama, medic de urgență, a încurajat-o în tot ce a ales să facă.
Mama: ”N-am fost eu genul. Dacă vrea să încerce, mai ușor învață așa. Dacă vrei să încerci, mai dai cu capul de pragul de sus ca să-l vezi pe cel de jos și ai să știi. Ai mei au fost întotdeauna, mi-au insuflat că eu pot să fac în viață orice îmi doresc.”
Bunic ”Nu făcea lucruri rele Teodora, însă era într-un timp mai băiețoasă așa, mai îndrăzneață. Erau pe aici, pe lângă noi, niște leagăne din astea mari, întotdeauna era în vârful lor.”
Din familie a prins dragul pentru zbor. Bunicul și tatăl Teodorei au fost amândoi parașutiști militari.
Momentul plecării la facultatea din Marea Britanie a coincis și cu o dramă în familie. Tatăl Teodorei a murit într-un accident de mașină.
Mamă: ”A fost un șoc și plecarea ei la facultate și faptul că a murit tatăl ei. Nu vreau să plâng, a fost dureros pentru noi.”
Teodora: ”Își dorea atât de mult, el spunea la toată lumea că fiica sa o să plece la facultate în Anglia. Toată lumea știa că eu mă duc. Nu era cu dacă sau dacă iau nota mare: ”Fiica mea pleacă în Anglia să facă inginerie aerospațială. Pentru mine a fost foarte greu, pentru că în septembrie trebuia să plecăm în Anglia și tatăl meu, care mi-a inspirat pasiunea pentru avioane a murit într-un accident de mașină. În momentul acela nu știam dacă să-mi las mama acasă și să vin și să-mi urmez pasiunea mea și a tatălui meu aici și să rămân cu ea.”
Mama: ”Du-te, pleacă, că la un moment dat tot o să pleci de acasă. Nu pot să te țin lângă mine să nu stau eu singură. A fost greu, dar mă bucur că a reușit chiar singura.”
În anii petrecuți la studii în Anglia, Teodora nu era convinsă că va reveni în România.
Teodora: ”Mie mi-ar fi plăcut să mă întorc în România, să schimb ceva, să aduc ceva nou în domeniul industriei aerospațiale, doar că am senzația că sunt prea puține persoane care își doresc o schimbare, foarte multe persoane se complac în situația de acasă și e foarte greu să schimbi ceva. Nu se poate spune că am trecut vreodată peste faptul că am lăsat-o pe mama acasă. Am plecat cât de cât cu promisiunea, ea fiind doctor, că o să mă stabilesc în Anglia sau în altă țară din UE și o să vină și ea. Mama m-a mințit, m-a amăgit, mama n-a vrut să vină decât în vizită și când am început să fac research pentru școli de piloți și am descoperit oportunitatea asta de a-mi îndeplini visul să devin pilot și să mă și întorc în România a fost win-win și ea a fost cea mai încântată.”
Și așa s-a întors Teodora acasă. Să încerce să schimbe în bine, să aducă expertiza și dragostea ei pentru zbor și celor din jur. Dar ca orice succes, a necesitat și eforturi.
Mamă: ”În sprijinul pe care i l-am acordat, cel mai dificil moment a fost când a spus că a a fost admisă la școala de pilotaj care trebuia plătită și când mi-a spus ce sumă are nevoie m-am sfârșit, nu am avut curajul să-i spun.”
Cu sprijinul mamei care a ținut trei servicii în paralel a terminat școala de pilotaj. Într-o industrie care-și revine după criză, școala de piloți este astăzi mult mai accesibilă.
Teodora: ”Există un program de cadeți care este mult mai accesibil financiar și oportunități sunt pentru oricine.”
Se amuză și acum de primele zboruri ca pilot de linie, atunci când se familiariza cu limbajul de aeroport.
.
În școală avea problemă cu înălțimea pe aparatele vechi.
Pilotul își verifică avionul înainte de fiecare zbor. Pentru că Teo a absolvit ingineria aerospațială a fost un avantaj, dar nu o obligație.
Teodora: ”Multă lume nu știe chestia asta, că să devii pilot trebuie doar să-ți termini liceul și să te duci la școala de piloți.”
Are peste 2.700 de ore de zbor și se pregătește intens să devină comandant de navă. Și pentru că-i plac provocările și interacțiunea cu oamenii, a fost aleasă să fie instructor într-un program de comunicare pentru colegii ei.
Mioara Butoi, crew resources management department: ”Întotdeauna a arătat o deschidere față de ceilalți colegi. Este un pilot excepțional, este extrem de pozitivă, reușește cumva să transforme ce e negativ în ceva plăcut și extrem de creativ.”
Toți cei 600 de membri ai personalului navigant, piloții sau însoțitorii de bord din compania în care lucrează Teo, trebuie să urmeze cursuri pentru a știi cum să rezolve situațiile de urgență sau excepționale.
Teodora: ”Venim și învățăm unii de la ceilalți. E normal ca eu învățându-i pe ei diferite tehnici, soluționarea conflictelor, teamwork, și eu învăț de la ei, din experiențele lor.”
Este unul dintre cei patru instructori cu care se întâlnesc cursanții.
Instructor: ”Ea este așa din instinct, este ca o scânteie, este greu să nu o placi. Este o persoană foarte drăguță, strălucitoare, stăpânește foarte bine cunoștințele și lucrează mult să promoveze femeile în aviație. A lucrat și în Marea Britanie și are pregătire în aviație și încearcă să schimbe cultura.”
Cosmin Savu, corespondent Știrile Pro TV: ”Obosești?”
Teodora: ”Nu, n-o simt așa. Când faci ceva și iți face mare plăcere, nu mai simți așa oboseala. Îmi place, îmi place mult.”
E tot timpul apropiată de colegi și prieteni.
Cosmin Savu, corespondent Știrile Pro TV: ”Tu ești pilot și tu ești însoțitoare?”
Colegă: ”Este o plăcere tot timpul să zbori cu Teodora, în special din cauza energiei ei. Este foarte important asta în domeniul nostru. Teodora vede tot timpul ce e mai bun în oameni, asta e Teodora. Nici nu știu dacă are capacitatea de a vedea chestii negative în cineva, nu are această capacitate.”
Și Teo nu se oprește doar la zbor. A doua mare ei pasiune este sportul.
Coleg: ”Aviația este pe primul loc, pe locul doi este fitnessul. Tot timpul și-a dorit să-și ia licență ca trainer, dar n-a avut timpul ăsta și când a venit pandemia și s-au redus numărul de ore de zbor și-a luat și acreditarea și a început să și antreneze.”
Cătălin este iubitul Teodorei. Au în comun sportul, dar și călătoriile sau dragostea pentru animale.
Iubitul Teodorei: ”Chiar dacă o consumă puțin energetic, la un moment dat găsește un echilibru și cred că chestia asta se și vede și transmite ca inspirație pentru alte persoane.”
Teodora: ”Locul în care mă relaxez, îmi și pun gândurile în ordine, îmi face foartă multă placere să fac sport și atunci cu jobul sedentar și cu al doilea minijob, se compensează și mă ajută să rămân eu sănătoasă și echilibrată.”
În cockpitul avionului sau în sala de sport, Teodora reușește să fie un model pentru cei din jur, să-i motiveze să fie mai buni, să-i ajute să treacă mai ușor peste greutăți. A hotărât să se întoarcă și simte că este împlinită în țara ei, chiar dacă în urmă cu câțiva ani nu era foarte sigură de asta.
Teodora: ”Cred în chestia asta, că tu în aria ta și în universul tău schimbi ceva, prin conexiunile între oameni. Oriunde te-ai afla, îți doresc să fii întotdeauna fericit și bucuros și să-ți merargă lucrurile cât mai bine.”
