Cei trei elevi care l-au înfruntat pe Radu Mazăre. Datorită lor, se decontează abonamentele de călătorie și se dau burse
N-au stat în banca lor şi bine au făcut. Câţiva elevi din Constanța au demonstrat în urmă cu şapte ani ca atunci când îşi cunosc drepturile, sunt puternici.
Aşa se face că au dat în judecată autorităţile ca să aplice legea: reduceri la transportul în comun, burse şcolare şi manuale gratuite. Iar judecătorii le-au dat dreptate.
Constanța, şapte ani în urmă. Radu Mazăre era primar, defila în care alegorice şi controla tot ce mişca în oraş. Însă liniştea domniei lui absolute era tulburată, din când din când, de câţiva copii gălăgioşi.
Cel care întreaba unde sunt banii de navetă e George Fărăuanu, unul dintre fondatorii celei mai puternice organizaţii de elevi din ţară, cea de la Constanța.
Iar dacă astăzi elevilor li se decontează jumătate din abonamentele pentru transportul local, au manuale gratuite pentru ultimii ani de liceu sau primesc burse şcolare este pentru că, în urmă cu şapte ani, nişte copii n-au găsit altă distracţie mai bună decât să citească legea educaţiei şi să ceară autorităţilor să o respecte în litera ei.
„Noi am ştiut să ne folosim de contenciosul administrativ. De chematul în judecată. Noi am luat un drept, scandalagiii, am fost pionieri pe chestia asta” spuneau elevii, la protestele organizate atunci.
Pionieri cu rezultate în câmpul muncii. George Fărăuanu avea doar 16 ani când a aflat că există în legea educaţiei un articol care chiar i-ar reduce la jumătate cheltuielile cu abonamentul pe autobuz. Lui şi zecilor de mii de copii din oraş.
Un an mai târziu, alături de încă trei prieteni din clase mai mici, au înfiinţat asociaţia elevilor şi trimiteau prima notificare primarului Radu Mazăre, scrisă cum s-au priceput ei mai bine.
Radu Mazăre: „Ne-au pistonat pe noi, să dăm conform legii, gratuitate pe jumătate din abonament pentru toți elevii din Constanța”.
Pentru Mazăre, adresele lor erau simple detalii şi motiv să râdă de acţiunile lor.
„Dacă nu ar fi fost aroganța lui Radu Mazăre, nu eram unde suntem azi, pentru că ne-a îndârjit rău. Ne-a luat la mişto. Eram tineri şi avem și noi ego-ul nostru până la urmă. Noi când ne-am luat de Mazăre nu ne-am dat seama, nu ştiam câtă putere are” povestesc acum elevii.
Atitudinea sfidătoare i-a îndârjit şi mai mult.
S-au făcut presiuni împotriva lor, la școală
Mazăre refuza să dea curs cererii lor, spunând că primăria nu are bani şi că oricum doar cei nevoiaşi merită să primeasca. Legea însă îl contrazicea.
Radu Mazăre: „Jumătate din abonament, noi, primăria, îl subvenţionăm pentru elevii, ai căror familii primesc subvenţie la energia termică"
Mazăre făcea legea atunci în Constanța. Era primar de 15 ani şi ştia tot ce mişcă în oraş. Puţini aveau curajul să i se împotrivească.
Eduard Burghelia: „Mama era speriată, și noi, în familie, avem oameni care lucrează în învăţământ şi s-au pus presiuni pe cei care lucrează şi mai departe”
Reporter: Cum de nu te-ai oprit?
Eduard Burghelia: „Nu-mi prea păsa”
Alexandru Manda: „La mine la şcoală l-au chemat pe tata, Dl. Manda să-l ţineţi în frâu, să fie mai cuminte ca totuşi nu e bine să se pună rău cu lumea în clasa a şaptea. Tata a venit de la muncă şi a zis cât timp nu face nimic rău eu nu pot să-i interzic. A încălcat vreo lege, a făcut vreun rău cuiva?”
Directoarea şcolii unde a învăţat Alexandru în ultimii doi ani de studii îşi aminteşte de momentul în care s-a transferat la ei în şcoală. „Poate au fost anumite semnale din partea unor conducători ai altor licee dar ne-am bazat pe metodele noastre pe felul în care îi tratăm pe ceilalţi elevi”.
L-au acuzat pe Mazăre de abuz în serviciu
Alexandru e cel mai vocal, Eduard e analitic, iar George la cei 25 de ani priveşte zâmbind spre victoriile lor din copilărie. Era deja student la drept, când conducerea asociaţiei a fost preluată de Eduard Burghelia, care nu contenea să trimită notificări Primăriei. Fără rezultat. Atunci, George s-a folosit de cunoştinţele juridice din facultate şi-ntr-o noapte a redactat o plângere penală împotriva lui Radu Mazăre pentru abuz în serviciu. Eduard şi Alex au depus-o a doua zi la Parchet.
„Considerăm că un drept nu ne este pus în aplicare de 15 ani, ni s-a creat un prejudiciu de 50 de milioane de euro şi dorim ca acest drept să ne fie respectat" scria în plângerea penală.
Prejudiciul se referea la toate sumele plătite de părinţi în cei 15 ani de nerespectare a legii. După câteva zile de la depunerea plângerii au primit un telefon.
George Fărăuanu: „Eu nu mai eram elev, eram la un curs şi tot suna telefonul ca să aflu că această reducere a fost aprobată în şedinţa de consiliu local”
Ziarele scriau deja că nişte copii reușiseră ce nu făcuse opoziţia în 15 ani.
Prima victorie i-a încurajat să pornească o nouă luptă. Potrivit Constituţiei, elevii au dreptul la burse de merit, de studiu şi sociale, iar autorităţile locale sunt obligate de lege să le plătească. La acel moment, din 70 de primării constănţene, doar trei le plăteau copiilor aceste drepturi.
„Eram cu Edi şi George, era ziua mea la grătar şi aşa a început şi am trimis o cerere la primărie prin care să întrebăm de ce nu acordă burse şi că începem demersurile. A fost un refuz din partea fostului primar, că Mazăre fusese arestat. A refuzat şi ulterior, în iunie s-a depus o cerere de chemare în judecată. În luna septembrie, probabil apărătorul i-a sfătuit să acorde burse, am primit mesaj că e proiect de acordare şi ştiu că după încă o săptămână m-a sunat Făgădău şi s-au acordat burse” povestește Alex.
Am încercat să vorbim şi cu fostul primar, Degebal Făgădău, ca să aflăm cum a primit el această ofensivă a elevilor.
„Uite, să fac în felul următor. Vă pot suna eu în câteva minute ?” a răspuns Făgădău.
A revenit pentru a ne spune că de fapt nu vrea să mai vorbească despre asta, pentru că nu mai face politica, dar spune că primăria s-a conformat şi a plătit integral bursele, potrivit legii.
2016 l-a găsit la conducerea asociaţiei pe Alexandru Manda, după ce şi Edi plecase la Bucureşti, la facultate. Avea deja experienţă, iar cu ajutorul prietenilor studenţi la drept a redactat o nouă plângere. De data aceasta, împotriva Ministerului Educaţiei.
„Se făcea un târg şi pentru cei a douăşpea, veneau cei care terminam şi ne-am uitat în lege şi am zis de ce elevii n-au manual atunci când noi ar trebui să considerăm că învăţământul e gratuit de la început până la final. (...) Am obţinut noi atunci, elevi la acel moment, pentru elevi respectarea unui drept de opt milioane de euro, care altfel era plătit din buzunarul fiecărui elev” și-a amintit Alexandru Manda.
Un an mai târziu, schimbau legea educaţiei şi făceau posibilă prezenţa unui elev cu drept de vot în consiliile de administrație ale şcolilor. Au cerut reduceri la intrarea în muzee şi au intervenit de câte ori a fost nevoie în numele celorlalţi elevi.
Pandemia i-a adus pe toţi acasă, la Constanța. În camera lui, George pune la cale noi acţiuni menite să ajute tinerii. Mama, acum pensionară, după 30 de ani de muncă într-o companie de petrol, îşi aminteşte că în casa lor s-a născut asociaţia elevilor. Sunt oameni simpli care au avut mereu încredere în copilul lor.
George: „Tata e conducător auto la o firmă privată, suntem oameni normali, obişnuiţi, noi şi ei generația trebuie să fie responsabilă şi de aici plecăm cu tot şi cu toate. De aceea îi spun responsabilitate.”
Provin din familii de oameni simpli
Cei trei provin din familii de oameni simpli, fără studii juridice şi care n-au ieşit vreodată din rând. Toţi au plecat de la părinţi şi locuiesc în Bucureşti, unde Alex e student la drept, iar George şi Edi sunt patronii unei companii, adică o platformă interactivă care îi ajută pe clienţi să verifice orice firmă din România.
Azi, la 25 de ani, George crede că e momentul să tragă linie şi să deschidă un nou capitol.
George: „Cred că e un moment în care eşti pregătit să întorci comunităţii, fie mediului public, cunoştinţele tale, dacă până acum cu totii ne-am educat, de la această vârstă tinerii intră în câmpul muncii şi să arate ce pot, fie ca vorbim de mediul public. Tinereţea vine şi cu un soi de avânt. Am crezut că pot. Simţeam că putem să facem o schimbare. Simțeam că avem dreptate şi atâta vreme cât am avut acest sentiment, am luptat”.
Un grup de copii a decis în urmă cu şapte ani să nu mai stea cu mâinile la spate. Să vorbească neîntrebaţi. Să conteste autoritatea abuzivă a celor care conduceau oraşul şi să lupte pentru ce li se cuvine. Pentru că ei fac parte din generaţia celor care au înţeles că puterea e a celor care îşi cunosc drepturile şi mai ales au curajul să iasă din rând şi le ceară cu voce tare.
