Florin Busuioc a apărut prima dată într-un platou de emisiune după infarctul pe care l-a suferit în luna noiembrie.
Busu a vorbit cu Cătălin Măruță și i-a povestit că nu își mai amintește ce s-a întâmplat în ziua respectivă și nici când și-a revenit.
”Cred că am fumat cam mult toată perioada asta. Nu mai fumez acum, nu mai simt nevoia să fumez. Am fumat 40 de ani, groaznic, ceva înfiorător. Să nu faceți asta”, a spus Busu.
Precizările făcute în emisiunea ”La Măruță”:
Am primit o grămadă de semnale de la oameni. Și pe stradă, că acum trebuie să ies să mă plimb ușor, oamenii îmi spun ”bine că ești bine”. Sunt pregătit să spun vremea
Nimic din ziua respectivă nu îmi aduc aminte absolut nimic. Dimineață am fost la PRO, am făcut știrile, după care după-amiază am plecat la Craiova, am jucat piesa de teatru, am terminat. După spectacol mi s-a făcut rău și înțeleg că la un moment dat regizorul m-a întrebat dacă sunt bine și am zis un calciu, un magneziu, simțeam că sunt slăbit.
Mi-a zis ”nu vrei tu mai bine să mergem la spital?”. Când am zis da, el s-a speriat pentru că eu nu am chestia asta, să merg la spital pentru orice prostioară. M-am întors în cabină și am vrut să pun mâna pe scaun și am căzut. Nu îmi mai aduc aminte nimic, știu doar din povestirile lor.
Nu m-am simțit deloc rău în dimineața aia, nu a avut niciun semn
Cred că am fumat cam mult toată perioada asta. Nu mai fumez acum, nu mai simt nevoia să fumez. Am fumat 40 de ani, groaznic, ceva înfiorător. Să nu faceți asta
Dacă puteți să nu fumați, nu fumați. Fumam 3 pachete pe zi. Nu era o plăcere, era un impuls, pentru gest și cine știe pentru ce altceva.
S-a repezit spre mine colegul Bogdan Talașman, care mi-a făcut resuscitare, a durat ceva până a venit și echipajul SMURD, care a preluat toată treaba. După aceea am fost dus la spital și a fost bine.
A fost un atac de cord masiv, am înțeles. Acum eu nu mai știu ce s-a întâmplat, când mi-am revenit, nu-mi aduc aminte. Dacă a fost să fie așa, așa a trebuit să se întâmple. Neti mi-a zis că a avut mare încredere pentru că știa cât pot să duc.
Nu am rămas cu nicio sechelă la cap, ăsta e marele câștig. Dacă dormeam, acolo eram, nu mă mai ridicam.
Cred că o să am ceva mai multă grijă de mine, o să mă odihnesc ceva mai mult. Asta cu odihna la mine nu prea a funcționat. Tot timpul eram în priză, aveam ceva de făcut.
Mie nu îmi e frică de moarte, nu mi-a fost niciodată, îmi e frică de obiecte mici, ace care îmi pot intra în ochi, asta e singura mea spaimă. Consider că oricum moartea e ceva implacabil și survine la un moment dat.
