Liberalizarea a scos gunoiul de sub preș în Energie. Românii plătesc pentru eșecul politicienilor într-un domeniu vital
„Bezna din energie” - partea I. Vremurile complicate pe care le trăim au nevoie de conducători înţelepţi şi decizii inteligente.
Pandemia încă nu s-a sfârşit, la Est de România situaţia este tensionată, în întreaga Europă este o criză energetică de proporţii, care a dus la scumpiri neaşteptate.
Decidenţii statului român au continuat liberalizarea preţurilor energiei electrice şi gazului într-un mod care a nemulțumit profund consumatorii vulnerabili și nu numai!, cu multe bâlbe, declaraţii contradictorii şi încălcări de termen. Dar probleme au astăzi şi marii consumatori industriali de energie şi gaz care riscă să-şi închidă porţile.
Vorbim astăzi despre Sistemul energetic naţional, despre modul în care e pregătit să facă faţă unor provocări speciale, dar şi despre securitatea energetică a României. După 1990 ţara a trecut prin multe transformări, dar motorul economiei rămâne amestecul de resurse energetice. În ultimii 32 de ani, companiile controlate de statul român nu au reuşit să dea în funcţiune niciun grup energetic nou, cu alte cuvinte ne bazăm pe investițiile private sau pe tehnologii și utilaje vechi de mai bine de 40 de ani. Din exportatori zonali, am devenit importatori de energie electrică.
Criza energetică europeană are cauze multiple: cererea în creştere pe piaţa determinată de revenirea economiei din pandemie, reducerea unor capacităţi de producţie nucleară în Occident, planul ambiţios al Uniunii Europene de închidere a unor grupuri poluante înainte de a se construi alternative şi, nu în ultimul rând, dependenţa energetică faţă de Rusia.
Dumitru Chisăliţă, Asociaţia Energia Inteligentă: „Noi, în general, ne facem planuri pe termen foarte scurt. Mai ales o industrie energetică nu o construiești în câteva luni, o construiești în câțiva ani.”
Valurile de scumpiri au lovit şi România, liberalizarea preţurilor la consumatorii casnici nu a fost adaptată vremurilor, iar unda de şoc este departe de a fi trecut. Cosmin Păcuraru are nenumărate studii în securitatea energetică a României.
Cosmin Păcuraru, analist piață energie: „De ce creşte preţul energiei? Pentru că cererea este mai mare decât oferta. Preţul de import dictează preţul naţional.”
O mare problema este lipsa investiţiilor în sistemul energetic românesc, unde companiile de stat controlează aproape 80 % din producţie.
În ultimii ani România a pierdut 25% din puterea energetică instalată, aşa că am ajuns importatori net de curent electric.
Dumitru Chisăliţă, Asociaţia Energia Inteligentă: „Pe hârtie s-au menţinut ani de zile, dacă nu zeci de ani, capacități care nu mai puteau de fapt să producă, dar ele erau pe hârtie şi atunci erau nişte fluxuri financiare care mergeau fictiv către această zonă să subvenţioneze, de fapt, alte sectoare, cum este sectorul de energie termică. Undeva în urmă cu 3 ani de zile a fost prima recunoaştere oficială a acestei situaţii. Că din 25 TW de energie capacitate, de fapt aproape un sfert nu mai existau, erau doar pe hârtie, nu mai existau de ani de zile.”
Dacă în 1990 aveam peste 25.000 de MW putere instalată şi un mix energetic invidiat de mulţi, astăzi harta energetică a României este dezechilibrată. Cu nevoi în creştere în Transilvania şi Moldova, cu o concentrare de producţie în sud, în ultimii 3 ani am devenit importatori, deşi am fi putut să jucăm un rol important în această zonă a Europei.
Eu am obosit să dau sfaturi şi de 5 ani de zile cam asta fac la toţi premierii României. Remus Borza este consilierul onorific al premierului pe probleme de energie.
Remus Borza, consilier onorific al premierului României: „Pe hârtie, cum arată şi strategiile noastre pe zona de energie. Dovadă că avem mai puţin e în producţia zilnică. Noi avem undeva 8.500-9.000 MW producţie zilnică, la un consum de 9.500. Aproape în fiecare zi suntem în deficit şi importăm între 500-1000 de MW. Asta arată limitele acelor capacități de producţie, care arată foarte bine pe hârtie. Sunt sublime, ca şi strategiile noastre, dar lipsesc în realitate.”
Dumitru Chisăliţă, Asociaţia Energia Inteligentă: „La noi s-a mers pe un element de neadevăr. Adică faptul că liberalizarea va scădea preţul. Liberalizarea nu scade şi nu creşte preţul. Liberalizarea, de cele mai multe ori, din păcate, scoate gunoiul de sub preş. Şi, de fapt, inclusiv aceste capacități care au dispărut de pe foile plimbate zeci de ani între ministere şi ANRE a fost rodul liberalizării.”
Dacă nu am fi avut liberalizare probabil România, în continuare, avea cea mai mare capacitate de producţie din sud estul european, ce ne-am obişnuit zeci de ani să credem, ceea ce era de fapt o minciună.
După 1990 tot sistemul energetic era sub cupola Regiei Autonome de Electricitate, RENEL care deţinea toate activităţile în domeniul curentului electric - producţie, transport, distribuţie. Atunci când acest mamut s-a divizat, activitatea de producţie a fost și ea împărțită în companii care-și făceau o concurență dezechilibrată: Termoelectrica care şi ea s-a spart în mai multe societăţi şi care avea cele mai mari probleme de investiţii şi costuri, Hidroelectrica care moştenea o reţea hidrotehnică de invidiat şi Nuclearelectrica.
Niciuna din aceste companii nu a pus în folosinţă grupuri energetice noi în ultimii 32 de ani. Singurele realizări vin din cateva retehnologizări, finalizarea Unităților 1 și 2 de la Cernavodă şi un program de încurajare a regenerabilelor în mediul privat susţinut de fiecare consumator în pretul facturii. Virgil Popescu este cel mai contestat ministru din actualul cabinet.
Cosmin Savu: „În ultimii 32 de ani companiile controlate de statul român nu au construit niciun grup energetic nou…”
Virgil Popescu, ministrul Energiei: „Vă contrazic, a finalizat în 2007 unitatea 2 de la Cernavodă, şi în 97 unitatea 1.”
Cosmin Savu: „Alea au fost începute în anii 80.”
Virgil Popescu, ministrul Energiei: „Singurele au fost construite până în 2012, pe factura noastră. Pe o schemă foarte generoasă şi o să le plătim pâna în 2027, au fost făcute până în 2012 când a încetat şi nu s-a mai făcut nicio investitie. Cred că n-a mai fost un stat capabil, n-a mai fost un minister capabil care să facă acest lucru. Am pierdut aproape 25% din puterea instalată. Puterea României era foarte mare la un moment dat şi acum e mai mică. Am devenit importatori net de energie din 2019. Este în toată zona un deficit foarte mare de energie.”
Răzvan Nicolescu a condus Ministerul Energiei în 2014 şi astăzi este membru în conducerea Institutului European pentru Tehnologie şi Inovare.
Răzvan Nicolescu, fost ministru al Energiei: „Avem potențial mai mult decat au ungurii, sârbii, bulgarii şi ucrainenii împreună. Avem un potenţial imens. Dumnezeu ne-a dat incredibil de mult. Dar depinde de noi.”
După 1990 a lipsit o strategie coerentă şi o asumare din partea decidenţilor politici - de când am intrat în Uniunea Europeană, energia a fost condusă de nenumăraţi miniştri care nu şi-au asumat eşecul într-un domeniu vital pentru ţară. Majoritatea au profitat doar să-şi întărească puterea politică prin companiile de stat, fără să construiască ceva pentru viitor.
Remus Borza, consilier onorific al premierului României: „Decizia politică, incapacitatea managerială, dar în primul rând factorul politic. Chiar şi astăzi, în 2022, sigur arată foarte bine în strategie managementul corporativ. În realitate şi astăzi managementul este politizat la toate companiile energetice din portofoliul statului.”
Răzvan Nicolescu, fost ministru al Energiei: „La noi sunt numiţi unii care n-au mai condus niciodată nimic, care nu se pricep.”
Cosmin Savu: „Dar au carnet de partid…”
Răzvan Nicolescu, fost ministru al Energiei: „Şi care au doar acest carnet de partid. Şi acest lucru nu este în regulă. Repet, problema nu este neapărat o apartenenţă politică, problema este lipsa lor de competenţă.”
