Succes in luminile Parisului. Eugen Jebeleanu - actor, coregraf, regizor si scenarist - face naveta intre Franta si Romania

08-12-2013 14:09


La 24 de ani, un actor roman a facut toti pasii cu gratie si hotarare, exact ca in dansul de performanta practicat de mic. A ajuns de la vedeta in serialul "Cu un pas inainte" la propria companie de teatru.

Considerat cel mai bun actor al anului sau, Eugen Jebeleanu a plecat dupa facultate la Paris pentru un master in dramaturgie. Impreuna cu un regizor francez, a pus bazele unei companii de teatru independent, iar cele 7 piese ale lor se joaca acum atat in Franta si in Romania.

Traieste pe un vapor pe Sena, dar nu vrea sa ramana ancorat intr-un singur loc. Face naveta des spre Romania, unde crede ca are de jucat un rol mai mare decat oriunde altundeva: sa le puna prin piesele lui intrebari romanilor despre societatea moderna, valori, tabuuri, prejudecati.

La 17 ani, Eugen Jebeleanu era deja cu un pas inaintea celor din generatia lui: vedeta intr-un serial pentru adolescenti si, de cand se stia, dansator de performanta.

Eugen Jebeleanu: "Eu am trait de mic intr-un spirit competitiv fara sa vreau, am facut dans sportiv de mic, in care chiar daca imi placea sau nu, la un moment dat nu mai imi placea, singura placere era de a castiga, devenise obsesional. Ramai intr-o competitie nasoala si nu poti evolua, ramai in niste repere mici, fara sa te gandesti realmente la ce vrei tu sa faci."

A terminat UNATC tot ca un castigator, "cel mai bun actor" al anului sau. Considerat descoperirea regizorului Radu Afrim, juca deja din facultate in zeci de piese. S-a gandit bine si nu unul, ci mai multi pasi a facut intre timp: avea sa plece la Paris pentru un master in Arta Dramatica.

Instalat pe un vechi vapor pe Sena, Eugen Jebeleanu, astazi actor, coregraf, dar si regizor si scenarist, face de fapt naveta intre Romania si Franta pentru piesele scrise sau regizate de el si care se joaca in ambele tari.

"Chiar traiesc intre 2 tari si chiar nu vreau sa renunt la asta si imi place ideea asta de a nu fi implementat intr-un singur loc si sa raman acolo definitiv. Adica pentru mine pericolul cel mai mare ca actor era sa raman angajat intr-un teatru de stat la Timisoara, Bucuresti sau oriunde altundeva."

In capitala franceza, impreuna cu regizorul Yann Verburgh a pus bazele companiei de teatru 28. Cu prima piesa in care a distribuit 3 actori romani si 3 francezi a ajuns la Festivalul de teatru de la Avignon. Iar regizorul francez a ajuns sa invete limba romana.

Yan Verbugh: "Am calculat cate drumuri am facut. 34 intre Paris si Bucuresti, Paris si Timisoara, si cat timp am stat acolo. Mai putin de 1 an. Si in tot timpul asta am invatat. Si mai ales iarna asta, cand am jucat prima data in limba romana intr-un spectacol acolo si am avut nevoie sa vorbesc mai bine si sa studiez un pic.

Am cumparat o carte si dupa repetitive, cand toata lumea merge la bere, am fost la bere cu cartea. Ceva s-a schimbat. Cand nu vorbeam romana, nu eram foarte bine primit cand mergeam sa cumpar ceva. Ceream in engleza, imi dadeau asa, aruncau si restul, erau foarte rai. Si cand am inceput sa vorbesc limba romana frumos, spuneam buna ziua, as dori bla bla bla, multumesc, oamenii au devenit foarte draguti. Pentru ca am facut si eu un efort sa vorbesc si sa intru in contact cu ei si pentru asta sunt mai bine primit, pentru ca incep sa vorbesc si mai bine limba asta. E frumos."

In frumoasa limba romana, Eugen Jebealeanu a ales sa faca teatru independent. In afara scenelor oficiale. Framantarile lui, preocuparile sale sociale, adesea despre tara in care s-a format, le exorcizeaza pe scena.

Eugen Jebeleanu: "Romania este tara occidental xeroxata. De ce? Eu cred ca dupa tot ce ni s-a intamplat in comunism, nu stiu daca cel mai bun pas este sa imitam ce este afara, Romania se americanizeaza foarte tare, enorm si incearca sa se adapteze unui sistem. Calea cea mai buna ar fi sa-si gaseasca propria identitate. Nu stiu daca mai exista sau daca ar mai trebui sa existe, avem atat de multe lucruri de spus in Romania si de facut, eu simt chestia asta, pentru mine asta ramane visul romanesc."

Vorbeste inca despre parinti la un fel de prezent. Eugen Jebeleanu a a facut un multi pasi inainte, dar si cativa inapoi, cand si-a pierdut tatal.

"A fost super socant pentru mine, pentru ca a fost o despartire reala, eu am plecat in cantonament de dans la Reghin, am plecat, ne-am luat ramas bun la tren si dupa cateva ore eu am aflat ca a murit. De-aia eu acum am mult de luptat cu tot ce inseamna sfarsit, finalul unei intalniri, al unui spectaol, nu pot sa accept ca exista un final."

Poate si din acest motiv nu se desparte de Romania. Face drumurile astea cu convingerea ca are de invatat din lumea larga si de adus in Romania.

Eugen Jebeleanu: "Eu ma bucur ca vin in Romania si lucrez, vreau sa vin in Romania sa lucrez, pentru ca simt ca acolo e ceva si oamenii au nevoie, e o chestie in spectatorii din Romania, au reactii reale."

Yann Verburgh: "E o generozitate, cand am lucrat in Romania am avut din partea publicului o generozitate. Aici, oamenii sunt artivori, sunt consumatori mari de arta si te mananca tot. In Franta eu sunt mancat de public si pleaca acasa .. si m-a lasat fara...  Romania inseamna luprta tinerete curaj si multe posibilitati, asta e Romania pozitiva, am zis ca despre asta trebuie sa vorbesc."

Romania lor este pozitiva. A fost scena pe care s-a lansat Eugen Jebeleanu si unde se intoarce sa joace ori de cate ori ii este dor, pentru cei care au inteles ca tanarul artist a fost mereu inaintea cliseelor si prejudecatilor de tot felul.

VIDEO PROTVPLUS.RO