Legea privind măsurile alternative de executare a pedepselor, la reexaminare. Decizia CCR
Curtea Constituţională a României a admis, miercuri, sesizările referitoare la legea privind măsurile alternative de executare a pedepselor privative de libertate, a anunţat preşedintele CCR, Valer Dorneanu.
El a precizat că legea a fost trimisă la reexaminare.
a sfârşitul lunii aprilie, Instanţa supremă a atacat la CCR, înainte de promulgare, legea prin care se propune ca persoanele condamnate la o pedeapsă de până la 5 ani să poată beneficia de executarea pedepsei la domiciliu sau în weekend într-un centru de detenţie special.
ÎCCJ arată în sesizare că dispoziţiile legii, prin caracterul neclar şi imprecis, precum şi prin omisiunea legiuitorului de a reglementa aspecte esenţiale care să asigure caracterul previzibil al legii, încalcă standardele de claritate, precizie şi previzibilitate consacrate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Potrivit documentului, prin conţinutul lor, dispoziţiile acestei legi consacră o soluţie legislativă de natură să afecteze principiul securităţii raporturilor juridice.
În hotărârea ÎCCJ se precizează că dispoziţiile legii în cauză reglementează veritabile măsuri de individualizare judiciară de executare a pedepsei, individualizarea pedepselor, inclusiv individualizarea judiciară a executării pedepselor, formând obiect de reglementare al Părţii generale a Codului penal şi aducând atingere caracterului sistematizat, unitar şi coerent al legislaţiei penale.
Instanţa supremă explică faptul că legea nu reglementează criteriile pe baza cărora judecătorul alege una dintre măsurile alternative, această omisiune afectând caracterul previzibil al legii.
Totodată, un articol din lege exceptează de la aplicarea măsurilor alternative de executare a pedepselor infracţiunile comise 'cu violenţă' ori 'profitând de starea de neputinţă fizică sau psihică a victimei', însă aceste două referiri nu permit identificarea, în mod exact, a sferei infracţiunilor exceptate de la aplicarea măsurilor, se spune în hotărâre.
Pe de altă parte, referirea la 'persoanele aflate în stare de recidivă' prezintă un caracter inexact, întrucât existenţa stării de recidivă se evaluează de către instanţa de judecată şi se constată prin hotărârea definitivă de condamnare, iar nu de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate, ulterior fazei de punere în executare a hotărârii definitive de condamnare, menţionează documentul citat.
Potrivit sesizării, articolul 4 prevede că 'măsura alternativă de executare a pedepsei privative de libertate a executării la domiciliu constă în executarea la domiciliu a pedepsei privative de libertate cu supraveghere din partea unor lucrători anume desemnaţi de către Ministerul Afacerilor Interne, cu sau fără brăţară electronică', fără a se stabili clar modalitatea de supraveghere prin nicio altă dispoziţie.
"Deşi în art. 2 lit. b) este enumerată 'măsura de executare fracţionată a pedepsei privative de libertate: în timpul săptămânii la domiciliu şi în zilele de sâmbătă şi duminică într-un centru de detenţie special înfiinţat pentru această măsură sau în penitenciar', în cuprinsul art. 5, care reglementează conţinutul acestei măsuri, nu se face nicio referire la fracţia din pedeapsă care se execută în timpul săptămânii la domiciliu. În art. 6 se prevede că 'măsura alternativă de executare în regim mixt a unei pedepse privative de libertate constă în executarea pedepsei la domiciliu cu prestarea de zile de muncă în folosul comunităţii, în echivalent, fără ca legiuitorul să reglementeze prestarea muncii în folosul comunităţii", mai arată ÎCCJ.
În privinţa dispoziţiei de la articolul 8 alineatul 1, care prevede că judecătorul de supraveghere a privării de libertate va dispune stabilirea unei măsuri alternative pentru persoanele care au executat, fără a fi sancţionate, jumătate din fracţia minimă efectivă de executat în sistemul penitenciar, se precizează faptul că aceste dispoziţii nu permit identificarea, cu claritate, a fracţiei minime la care se referă, dar şi faptul că nu se înţelege, cu claritate, dacă dispoziţiile respective privesc numai persoanele condamnate la pedeapsa principală a închisorii de până la 5 ani.
"Dispoziţiile art. 8 alin. (1), care prevăd că judecătorul 'va dispune stabilirea unei măsuri alternative', intră în contradicţie cu dispoziţiile art. (2) şi (3) ale aceluiaşi articol, care se referă la amânarea aplicării sau a luării unei măsuri alternative. Art. 8 alin. (4) teza a II-a reglementează posibilitatea înlocuirii unei măsuri alternative de executare a pedepsei privative de libertate cu o altă astfel de măsură, dar nu reglementează nici criteriile şi condiţiile înlocuirii şi nici posibilitatea sau imposibilitatea revocării ori a anulării măsurii alternative, omisiuni care afectează caracterul previzibil al legii. Art. 8 alin. (5) prevede că aplicarea oricăreia dintre măsurile alternative de executare a pedepsei privative de libertate 'nu influenţează' calculul fracţiei minime obligatorii prevăzute de legea penală în materia liberării condiţionate, neputându-se stabili cu precizie în ce sens nu îl influenţează şi nici care sunt implicaţiile aplicării unei măsuri alternative asupra instituţiei liberării condiţionate", spune ÎCCJ.
Instanţa supremă mai precizează că dispoziţiile legii aduc atingere autorităţii de lucru judecat a hotărârilor definitive de condamnare.
Ulterior, PNL a anunţat că a atacat actul normativ, care potrivit preşedintelui partidului, Ludovic Orban, a fost transformat "de coaliţia majoritară într-o lege de scoatere din închisoare a celor condamnaţi pentru infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie".
Conform liberalilor, actul normativ încalcă principiul bicameralismului, dispoziţiile constituţionale referitoare la iniţiativa legislativă aparţinând deputaţilor şi senatorilor, precum şi principiul securităţii juridice.
Deputaţii PNL arată şi că iniţiativa legislativă, în concepţia sa originară, intra în vigoare la 18 luni de la publicarea în Monitorul Oficial, pentru a oferi timpul necesar organelor de aplicare a legii să ia măsurile necesare pentru punerea ei în executare, însă, după parcurgerea procedurii de dezbatere şi adoptare în Camera Deputaţilor, termenul de intrare în vigoare este de 30 de zile de la apariţia în MO.
"Prin instituirea unui termen de numai 30 de zile, legiuitorul pune organele de aplicare a legii în imposibilitatea executării acesteia şi pe cale de consecinţă lipseşte de utilitate însuşi actul normativ", indică semnatarii sesizării.
Potrivit liberalilor, există o deosebire majoră, substanţială între conţinutul legii în forma adoptată de Senat şi cea adoptată de Camera Deputaţilor, dând ca exemplu articolul 3 al actului normativ.
Semnatarii sesizării invocă şi motive intrinseci de neconstituţionalitate, respectiv încălcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la iniţiativa legislativă aparţinând deputaţilor şi senatorilor.
"Prin expunerea de motive a Legii privind măsurile alternative de executare a pedepselor privative de libertate autorii iniţiativei legislative precizează că au demarat această propunere legislativă justificând necesitatea aplicării măsurilor alternative ca soluţie a legiuitorului de a oferi 'judecătorului posibilitatea de a înlocui o pedeapsă în regim privativ de libertate cu măsuri alternative credibile care realizează mai bine scopul reeducării, al reinserţiei sociale, dar şi al prevenirii recidivei'. Măsurile propuse de autorii iniţiativei legislative sunt în completarea reglementărilor prevăzute de 'Noul Cod Penal adoptat în anul 2012, intrat în vigoare în 2014, care a pus piatra de temelie pentru aplicarea primelor măsuri neprivative de libertate: amânarea aplicării pedepsei; suspendarea executării pedepsei sub supraveghere; măsurile educative neprivative de libertate'. (...) Dacă voinţa politică a autorilor iniţiativei legislative era de a institui măsuri alternative la liberarea condiţionată, (...) aceştia ar fi precizat în mod expres această opţiune în expunerea de motive. În fapt, suntem în situaţia unui abuz de putere, neconstituţional, al Parlamentului României, care, în contra scopului originar al iniţiativei parlamentare, procedează la deturnarea acesteia prin modificări care 'se îndepărtează în mod radical şi fără nicio justificare obiectivă de la scopul şi filosofia iniţiale ale legii", arată deputaţii PNL.
În această situaţie, liberalii menţionează că dreptul la iniţiativă legislativă al autorilor propunerii legislative este încălcat, deoarece voinţa acestora concretizată în conţinutul expunerii de motive şi al legii, în forma sa originară, nu corespunde conţinutului legii adoptate la finalul procedurii parlamentare.
De asemenea, deputaţii PNL susţin că legea încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la principiul securităţii juridice.
Semnatarii sesizării opinează că legiuitorul induce judecătorului de supraveghere obligaţia de a institui o măsură alternativă de executare a pedepsei, după "efectuarea unei fracţii de 1/5 din pedeapsă în regim de detenţie", ceea ce generează impredictibilitate cu privire la conduita pe care trebuie să o urmeze judecătorul prin raportare la lege, cât şi încălcarea principiului independenţei judecătorului în pronunţarea hotărârii judecătoreşti.
