În urmă cu 11 ani, firma canadiană a susținut că statul român ar fi blocat exploatarea aurului de la Roșia Montană. Curtea de arbitraj de la Washington a respins definitiv orice pretenție a investitorului străin.
Curtea de Arbitraj din Washington a dat din nou dreptate României după ce în urmă cu doi ani stabilise că nu a încălcat nicio obligație privind implementarea proiectului minier de la Roșia Montană.
Compania Gabriel Resources, care ceruse despăgubiri-record de 1,5% din produsul intern brut al țării, a apelat și la o cale extraordinară de atac. Prin aceasta spera să anuleze hotărârea din 2024 în întregime. Cererea i-a fost respinsă.
Prof. dr. Crenguța Leaua - avocat și arbitru internațional al României: "A încetat această lungă situație de îngrijorare pentru România în care am avut acest proces în care se solicita o sumă uriașă pentru un prejudiciu pe care investitorul considera că l-ar fi avut. Ceea ce noi a trebuit să disputăm ca apărare nu a fost vreun comportament care să-i fie imputabil vreuneia dintre părți, ci doar critici aduse deciziei arbitrare inițiale, critici care au fost respinse”. (Mai jos puteți urmări declarația integrală a avocatei Crenguța Leaua, acordată Știrilor PRO TV)
Echipele de juriști ale României au obținut și plata a 10 milioane de dolari, cheltuieli de judecată pe care Gabriel Resources trebuie să le achite la capătul unui proces care a început în iulie 2015.
Corespondent PRO TV: „În decembrie anul trecut, ANAF a anunțat că a pus sechestru pe acțiunile investitorului canadian identificate în România însă până acum nu s-a recuperat niciun dolar.”
Unul dintre juriștii care au luptat în instanță pentru România, nu a mai apucat să afle rezultatul. Avocatul Marius Harosa, decorat de președinte cu Steaua României în grad de cavaler, a murit pe 10 noiembrie, la vârsta de 52 de ani.
„Ca jurist remarcabil, contribuția sa a fost covârșitoare în câștigarea unor litigii în cauze majore pentru statul român, cele mai semnificative dintre ele ținând de mișcarea civică Roșia Montană, una din cele mai importante manifestări civice în România după 1989”, a reacționat președintele României, Nicușor Dan.
În anul 2021, Roșia Montană a intrat în patrimoniul UNESCO, iar statul și-a asumat că va proteja peisajul din jurul exploatării miniere, clădirile istorice, dar și cei șapte kilometri de galerii romane subterane.
Declarația integrală a avocatei Crenguța Leaua pentru Știrile PRO TV:
„Vă mulțumesc frumos pentru posibilitatea de a vă împărtăși ceea ce noi am trăit ieri, respectiv o emoție imensă. Noi știam că hotărârea va veni în ziua de ieri. Am fost anunțați cu o săptămână înainte că ar urma acest lucru, dar nu aveam o oră anume. A venit undeva, târziu de tot, în noapte, după miezul nopții, ora României, și ne-a bucurat enorm să vedem că, în sfârșit, am ajuns la faza în care ceea ce noi am câștigat inițial a ajuns să fie consolidat și să rămână o hotărâre definitivă. Nu mai există o altă cale de atac. Noi am avut audierile anul trecut în, de fapt, în acest an, în luna mai, doar că, uite, ne apropiem de finalul anului și, între timp, tribunalul arbitral s-a ocupat de redactare, a luat decizia, a finalizat tot ce înseamnă semnăturile și ieri a avut loc comunicarea.
Pentru noi a fost o așteptare și astăzi o bucurie. Ce va urma. În primul rând, a încetat această lungă situație de îngrijorare pentru România, în care noi am avut acest proces în care se solicita o sumă uriașă pentru un potențial prejudiciu pe care îl considera investitorul că l-ar fi avut. Aceasta este ceea ce noi am reușit să apărăm, respectiv respingerea pretențiilor pe care investitorul străin le-a avut împotriva României, de peste 6,7 miliarde de dolari. În faza de fond, România a obținut și acordarea cheltuielilor de judecată, care au fost undeva în jur de 10 milioane de dolari, pe care investitorul trebuie să le plătească statului român. În faza acțiunii în anulare sau a acestei cereri de anulare a hotărârii în care noi ne-am judecat acum, tribunalul a decis ca fiecare dintre părți să suporte costurile și să fie împărțite jumătate-jumătate costurile procedurii.
E de înțeles, totuși, contextul în care acest lucru s-a decis. În primul rând, că această practică majoritară, dar, de asemenea, această cale de atac nu este o cale care, s-a discutat despre comportamentul părților. Deci nu s-a discutat dacă România a greșit sau nu ceva. S-a discutat exclusiv aspectul de respectare a normelor procedurale cu privire la hotărârea arbitrală. Deci ceea ce s-a indicat și ceea ce noi am trebuit să discutăm ca apărare nu a fost vreun comportament care să fie imputabil uneia sau alteia dintre părți, ci doar critici aduse hotărârii arbitrare inițiale. Iar aceste critici au fost respinse noi, asta este ceea ce am reușit să apărăm și ne bucurăm, a considerat că statul român a respectat drepturile investitorului în condițiile complexe și dificile cu care s-a confruntat.
Deci, tribunalul a acceptat că a fost o situație deosebit de plină de încercări pentru statul român în a lua deciziile corecte, însă a considerat că în această chestiune, cu actualizată fiind decizia luată de statul român și comportamentul statului român au fost corecte. Acesta, pentru acest motiv, au fost respinse pretențiile investitorului străin. Există nicio posibilitate, dar zero, ca un om să poată să facă ceea ce a fost de făcut în acest dosar sau în alt dosar similar.
Acest volum de muncă a presupus un volum de investiție emoțională, profesională, de coeziune a unei echipe foarte mari și cât cred eu că merităm să îmi dați voie această bucățică de timp, să îi menționez pe colegii mei, respectiv colegii mei Ștefan Diaconu, Andreea Simulescu, Liliana Diaconescu, Andra Soare-Filatov și Corina Tănase, alături de colegii mei Aurora Damcali, Marius Grigorescu, alături de noi, în faza de fond a dosarului, și colegii din echipa LALIVE, reprezentanții statului, cei care lucrează în administrația publică și care întotdeauna, atunci când e un dosar de acest gen, trebuie să ofere suport și sunt cei care ne ajută pe noi, ca avocați, să putem să ne facem meseria.
Fără ajutorul lor nu avem cum să ajungem la informațiile relevante și nici nu avem cum să le înțelegem pe deplin. Este o muncă foarte mare, care nu beneficiază de vizibilitatea care poate ar fi meritată, aceea a oamenilor care în administrația publică, prezentă sau trecută, ne ajută. Mai sunt, de asemenea, experții, experții analizează și prezintă tribunalului niște aspecte tehnice de un fel sau altul. Și mai sunt martorii care sunt oamenii care au curajul să se ducă în fața tribunalului arbitral și să spună, supuși fiind unui tir greu de întrebări din partea adversarului, ceea ce știu. Nu e ușor să faci acest lucru și le mulțumim tuturor celor care au fost alături de noi în acest sens, în faza de fond”.
