Sfântul Ștefan 2025, sărbătorit în a treia zi de Crăciun. De ce este bine să dai de pomană pâine în această zi

În a treia zi de Crăciun, creștinii îl sărbătoresc pe Sfântul Ștefan, primul care a vestit și mărturisit credința în Iisus Hristos.

Raluca Ionescu-Heroiu

Pentru curajul și credința sa neclintită, Sfântul Ștefan a devenit primul martir al Bisericii, oferind un exemplu de curaj, iertare și dăruire.

Povestea sa și tradițiile legate de această zi au rămas vii în memoria colectivă a poporului român, fiind respectate atât de țărani, cât și de orășeni.

Cine a fost Sfântul Ștefan

Sfântul Ștefan a fost de origine iudeu și unul dintre cei șapte diaconi aleși de Sfinții Apostoli din Ierusalim. Rolul său principal era împărțirea zilnică a bunurilor și hranei către cei nevoiași. Datorită devotamentului său și cunoașterii Scripturilor, el a fost considerat arhidiacon, adică întâiul dintre diaconi. Numele său, de origine greacă, înseamnă „coroană”, simbolizând credința sa neclintită și statutul său spiritual.

Sfântul Ștefan era un bun cunoscător al Vechiului Testament și al învățăturilor lui Iisus Hristos. A fost judecat de Sinedriu pentru blasfemie la adresa lui Moise și a lui Dumnezeu, iar verdictul a fost fatal. A fost scos din cetate și ucis cu pietre, devenind primul martir creștin. În timp ce era lovit, Ștefan se ruga pentru cei care îl ucideau: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta.”

Sacrificiul său a avut efect imediat asupra unui tânăr care păzea hainele celor ce aruncau pietre. Acesta, pe nume Saul, avea să se convertească după întâlnirea cu Hristos pe drumul Damascului și să devină Apostolul Pavel, unul dintre cei mai importanți propovăduitori ai creștinismului.

Tradiții și obiceiuri de Sfântul Ștefan

Deși ziua Sfântului Ștefan nu este marcată de mari sărbători publice, în tradiția românească aceasta este respectată cu grijă. O veche tradiție spune că în 27 decembrie este bine să aducem în casă o icoană a Sfântului Ștefan, pentru ca acesta să ajute persoanele bolnave și să contribuie la împăcarea celor certați de multă vreme.

În anumite zone din Muntenia se prepară Pâinicile lui Ștefan, rotunde și unse cu miere, care simbolizează pietrele cu care a fost ucis martirul. Aceste pâinici se sfințesc de către preot și se împart de pomană copiilor săraci, ca semn de dăruire și compasiune.

De asemenea, persoanele care poartă numele Sfântului Ștefan sunt celebrate în această zi, iar în biserici se pomenesc creștinii care au murit în împrejurări dramatice. În trecut, alegerea numelui copilului era un moment de mare responsabilitate. Nou-născutul primea fie un nume de sfânt, care îi devenea patron spiritual, fie un nume cu rol apotropaic, menit să alunge duhurile rele, precum Urs, Lup sau Stoian.

Semnificația spirituală a zilei de 27 decembrie

Ziua Sfântului Ștefan nu este doar o sărbătoare religioasă, ci și un moment pentru reflecție și reconciliere. Tradiția spune că cei certați trebuie să se împace în această zi, iar dăruirea de icoane sau candele noi contribuie la sporul casei și sănătatea rudelor. În acest fel, sărbătoarea devine un simbol al iertării, solidarității și grijii pentru aproape.

Cuvintele și exemplul Sfântului Ștefan ne învață că credința autentică se mărturisește prin fapte și sacrificiu. Prin rugăciunea sa pentru cei care îl omorau, Ștefan a arătat că iubirea și iertarea sunt esențiale în viața creștină. Această lecție rămâne relevantă și astăzi, oferind un model de comportament moral și spiritual pentru fiecare credincios.

În cultura românească, Sfântul Ștefan a rămas un reper în sărbătorile de iarnă. Tradițiile legate de el, cum sunt icoanele, pâinicile și pomenirea celor morți, continuă să fie respectate cu credință. Persoanele care poartă numele Sfântului îl cinsteau ca pe un patron spiritual, iar ziua sa era un prilej de reunire și de împăcare în familie și comunitate.