Fenomenul aduce schimbări în durata zilei și a nopții și are loc în fiecare an în luna septembrie, la o dată care poate varia.
Când are loc echinocțiul de toamnă în 2026
Echinocțiul de toamnă din 2026 are loc miercuri, 23 septembrie, la ora 03:05, ora României, și marchează începutul toamnei astronomice. Fenomenul se produce în noaptea de 22 spre 23 septembrie și reprezintă unul dintre cele patru momente importante ale anului astronomic, alături de echinocțiul de primăvară și cele două solstiții.
Data echinocțiului nu este fixă de la un an la altul. Acesta se produce, de regulă, pe 22 sau 23 septembrie, deoarece durata anului calendaristic nu coincide perfect cu timpul necesar Pământului pentru a parcurge o orbită în jurul Soarelui. În 2026, în România, fenomenul are loc pe 23 septembrie.
În unele calendare internaționale, echinocțiul poate apărea la data de 22 septembrie. Diferența este explicată de fusurile orare: de exemplu, la New York fenomenul se produce marți seara, pe 22 septembrie, în timp ce la București este deja miercuri, 23 septembrie. Pentru România, data locală este cea care trebuie luată în considerare.
Există și o diferență între începutul toamnei astronomice și cel al toamnei meteorologice. În calendarul meteorologic, toamna începe la 1 septembrie, pentru a facilita compararea datelor climatice. Din punct de vedere astronomic, însă, anotimpul începe odată cu echinocțiul de toamnă.
La ce oră are loc echinocțiul de toamnă
Echinocțiul de toamnă din 2026 se produce la ora 03:05, ora României, în noaptea de 22 spre 23 septembrie. Momentul este același pe întreg teritoriul țării, indiferent de orașul în care te afli. Răsăritul și apusul pot avea ore diferite în funcție de localitate, însă fenomenul astronomic are loc simultan.
În timpul universal coordonat (UTC), echinocțiul se produce la ora 00:05. Cum România se află în perioada respectivă la ora de vară, cu trei ore înaintea UTC, ora locală este 03:05.
În alte capitale europene, momentul este afișat în funcție de fusul orar: la Londra este 01:05, la Paris, Berlin și Roma este 02:05, iar la București și Atena este 03:05. Este vorba despre același fenomen astronomic, nu despre momente diferite.
La ora echinocțiului, Soarele traversează ecuatorul ceresc din emisfera nordică spre cea sudică. Fenomenul este determinat de poziția Pământului față de Soare și nu trebuie să fie vizibil cu ochiul liber pentru a avea loc.
Tradiții și obiceiuri de echinocțiul de toamnă în lume
Echinocțiul de toamnă este asociat cu numeroase tradiții și obiceiuri în diferite părți ale lumii. În Japonia, această perioadă este dedicată în special comemorării strămoșilor, în timp ce la Stonehenge, în Anglia, oamenii se adună pentru a urmări răsăritul. În Mexic, echinocțiul atrage vizitatori la Chichén Itzá, unde un joc de lumini și umbre creează un efect spectaculos pe piramida El Castillo.
Sărbătoare dedicată strămoșilor
În Japonia, echinocțiul de toamnă este sărbătoare națională și este strâns legat de respectul față de cei trecuți în neființă. În această perioadă se desfășoară Higan, o tradiție budistă care durează șapte zile: ziua echinocțiului, cele trei zile precedente și cele trei zile care urmează.
Multe familii japoneze vizitează mormintele rudelor, le curăță, duc flori și aprind bețișoare parfumate. Obiceiul este asociat cu reculegerea și amintirea celor dragi. În tradiția budistă, vestul, direcția în care apune Soarele, este legat de Tărâmul Pur.
Un preparat specific acestei perioade este ohagi, realizat din orez și pastă dulce de fasole roșie. Acesta poate fi oferit în memoria strămoșilor. Unele familii păstrează obiceiul de a îngriji și altarul familial și de a pregăti mici ofrande. Higan este, de asemenea, un prilej de a reflecta asupra bunătății, respectului și grijii față de ceilalți.
Săsăritul de la Stonehenge
În Anglia, Stonehenge atrage vizitatori și în perioada echinocțiului de toamnă. Oamenii vin la monumentul preistoric pentru a urmări răsăritul și pentru a marca simbolic schimbarea anotimpului. Pentru unii participanți, momentul are și o semnificație spirituală.
Stonehenge este cunoscut mai ales pentru legătura sa cu solstițiile, însă și echinocțiile reprezintă ocazii de interes pentru cei pasionați de astronomie, istorie și tradiții. Vizitatorii se adună pentru a observa lumina dimineții și pentru a întâmpina începutul unui nou anotimp.
Fenomenul „coborârii lui Kukulcán”
În Mexic, echinocțiul de toamnă atrage numeroși turiști la Chichén Itzá, sit arheologic celebru pentru piramida El Castillo. În apropierea echinocțiului, jocul de lumini și umbre de pe una dintre laturile construcției creează un efect vizual asemănător unui șarpe care pare să coboare de-a lungul balustradei.
Fenomenul este cunoscut sub numele de „coborârea lui Kukulcán”, făcând trimitere la divinitatea șarpe cu pene venerată de mayași. Umbrele triunghiulare par să se unească cu sculptura unui cap de șarpe aflată la baza piramidei. Efectul este urmărit de vizitatori în perioada echinocțiilor, când lumina Soarelui creează condiții favorabile observării sale.
Toamna astronomică 2026
În emisfera nordică, toamna astronomică începe pe 23 septembrie 2026, odată cu echinocțiul de toamnă, care are loc în România la ora 03:05. Fenomenul marchează sfârșitul verii astronomice și începutul unui nou anotimp. În emisfera sudică, același moment marchează debutul primăverii astronomice.
După echinocțiu, zilele devin treptat mai scurte, iar nopțile mai lungi în emisfera nordică. Schimbarea este determinată de înclinarea axei Pământului și de poziția planetei față de Soare, indiferent dacă temperaturile rămân încă ridicate.
Toamna astronomică din 2026 durează aproape 90 de zile și se încheie la solstițiul de iarnă, pe 21 decembrie. Acesta are loc în România la ora 22:50 și marchează începutul iernii astronomice.
Anotimpurile astronomice nu au durate identice, deoarece Pământul nu se deplasează în jurul Soarelui cu o viteză constantă. În 2026, toamna cuprinde ultimele zile ale lunii septembrie, lunile octombrie și noiembrie și cea mai mare parte a lunii decembrie.
Ce se întâmplă cu durata zilelor după echinocțiul de toamnă
După echinocțiul de toamnă, durata zilei scade treptat în România, iar Soarele rămâne tot mai puțin timp deasupra orizontului. Răsăritul are loc din ce în ce mai târziu, iar apusul, din ce în ce mai devreme.
Acest fenomen continuă până la solstițiul de iarnă, când emisfera nordică înregistrează cea mai scurtă zi a anului. Ulterior, zilele încep să se lungească treptat. Modificările sunt influențate de înclinarea axei Pământului, iar durata exactă a zilei diferă în funcție de poziția geografică.
Ce este echinocțiul de primăvară
Termenul „echinocțiu” provine din latinescul aequus, care înseamnă „egal”, și nox, „noapte”. Din punct de vedere astronomic, echinocțiul este momentul în care Soarele traversează ecuatorul ceresc, iar cele două emisfere ale Pământului primesc aproximativ aceeași cantitate de lumină.
În jurul echinocțiului, ziua și noaptea au durate apropiate de 12 ore. Diferențele apar în funcție de poziția geografică și de modul în care sunt definite răsăritul și apusul.
După echinocțiul de primăvară, zilele devin treptat mai lungi, iar nopțile mai scurte în emisfera nordică. Fenomenul continuă până la solstițiul de vară, când este atinsă cea mai lungă zi a anului.
În 2026, echinocțiul de primăvară a avut loc în luna martie, la ora 14:46 UTC, respectiv 16:46, ora României. Acesta a marcat începutul primăverii astronomice în emisfera nordică și al toamnei astronomice în emisfera sudică.
La momentul echinocțiului, Soarele a traversat ecuatorul ceresc dinspre sud spre nord. Din acel punct, emisfera nordică a început să fie orientată treptat mai mult către Soare, ceea ce determină creșterea duratei zilelor și reducerea duratei nopților.
