În acest interval, contractul rămâne în vigoare, iar angajatul își continuă activitatea, cu drepturile și obligațiile prevăzute de lege și de contract.
Durata preavizului diferă însă în funcție de situație. La demisie, termenul poate ajunge la 20 de zile lucrătoare pentru funcțiile de execuție și la 45 de zile pentru cele de conducere. În cazul anumitor concedieri, salariatul are dreptul la cel puțin 20 de zile lucrătoare de preaviz.
Când poți pleca fără preaviz, ce se întâmplă dacă nu îl respecți și cum se calculează zilele de preaviz sunt câteva dintre întrebările importante atunci când se încheie un raport de muncă.
Ce este preavizul
Preavizul este perioada de timp dintre notificarea încetării raportului de muncă și momentul în care contractul individual de muncă încetează efectiv.
Pe durata preavizului, contractul continuă să își producă efectele. Salariatul își păstrează drepturile și obligațiile și, în principiu, trebuie să își îndeplinească atribuțiile de serviciu.
La demisie, Codul muncii prevede expres că, pe durata preavizului, contractul individual de muncă continuă să își producă toate efectele.
Când există preaviz și când se poate pleca fără el
Preavizul apare, în principal, în cazul demisiei și al anumitor forme de concediere.
La demisie, salariatul transmite angajatorului o notificare scrisă prin care comunică încetarea contractului individual de muncă. Demisia este un act unilateral al salariatului, iar acesta nu este obligat să își motiveze decizia.
Există însă situații în care contractul poate înceta fără preaviz. În perioada de probă, de exemplu, contractul individual de muncă poate înceta, prin notificare scrisă, fără preaviz, la inițiativa oricăreia dintre părți și fără să fie necesară motivarea.
De asemenea, salariatul poate demisiona fără preaviz dacă angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă.
În cazul concedierii, dreptul la preaviz există în situațiile prevăzute de Codul muncii. Potrivit art. 75, beneficiază de cel puțin 20 de zile lucrătoare de preaviz salariații concediați pentru inaptitudine fizică sau psihică, pentru necorespundere profesională ori pentru motive care nu țin de persoana lor, cum ar fi desființarea postului.
Nu beneficiază de acest termen persoanele concediate pentru necorespundere profesională dacă se află în perioada de probă. De asemenea, preavizul nu se acordă în cazul concedierii disciplinare sau al concedierii pentru arest preventiv ori la domiciliu pentru mai mult de 30 de zile, întrucât aceste situații nu sunt prevăzute de art. 75 printre cazurile care beneficiază de preaviz.
Câte zile de preaviz trebuie să respecți la demisie
În cazul demisiei, durata preavizului nu este automat de 20 sau 45 de zile.
Codul muncii prevede că termenul este cel convenit de părți în contractul individual de muncă sau, după caz, cel prevăzut în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Există însă două limite maxime:
• maximum 20 de zile lucrătoare pentru salariații care ocupă funcții de execuție;
• maximum 45 de zile lucrătoare pentru salariații care ocupă funcții de conducere.
Astfel, un salariat cu funcție de execuție poate avea, de exemplu, un termen de preaviz de 15 sau 20 de zile lucrătoare, dacă acesta este prevăzut în contract. Pentru o funcție de conducere, cele 45 de zile reprezintă limita maximă legală, nu o perioadă obligatorie în toate cazurile.
Angajatorul poate renunța total sau parțial la termenul de preaviz. În acest caz, contractul individual de muncă încetează la data renunțării, potrivit regulilor prevăzute de Codul muncii.
De asemenea, angajatorul este obligat să înregistreze demisia. Dacă refuză, salariatul poate face dovada acesteia prin orice mijloc de probă.
Cât durează preavizul în cazul concedierii
În situațiile prevăzute de art. 75 din Codul muncii, salariatul beneficiază de un preaviz de cel puțin 20 de zile lucrătoare.
La concediere, cele 20 de zile reprezintă un termen minim, în timp ce la demisie 20, respectiv 45 de zile reprezintă termene maxime, în funcție de funcția ocupată.
Decizia de concediere trebuie comunicată în scris și trebuie să cuprindă, între altele, durata preavizului.
Cum se calculează preavizul la concediere
Prin Decizia nr. 8 din 20 mai 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, în cazul preavizului prevăzut de art. 75 din Codul muncii, termenul începe să curgă din ziua următoare comunicării notificării de preaviz și se împlinește în ultima zi a termenului. Decizia este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Dacă, în perioada de preaviz, contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz se suspendă corespunzător, cu excepția situației prevăzute de art. 51 alin. (2) din Codul muncii.
Cine stabilește durata preavizului
În cazul demisiei, durata concretă a preavizului este stabilită prin contractul individual de muncă sau, după caz, prin contractul colectiv de muncă aplicabil, cu respectarea limitelor maxime prevăzute de lege.
În cazul concedierii, dreptul la preaviz și limita minimă sunt stabilite de Codul muncii. Atunci când art. 75 este aplicabil, termenul nu poate fi mai mic de 20 de zile lucrătoare.
De aceea, dacă un salariat vrea să afle exact cât timp mai trebuie să lucreze după depunerea demisiei, primul document pe care ar trebui să îl verifice este propriul contract individual de muncă.
Ce se întâmplă dacă nu respecți perioada de preaviz
Faptul că un angajat și-a depus demisia nu înseamnă că poate pur și simplu să nu mai vină la serviciu până la expirarea preavizului.
Pe durata acestuia, contractul este în continuare activ, iar salariatul are obligațiile prevăzute de contract și de legislația muncii. Absențele nemotivate pot atrage consecințe disciplinare, în condițiile Codului muncii.
Nerespectarea preavizului nu înseamnă însă că angajatorul poate considera automat că salariatul trebuie să îi plătească toate zilele de preaviz rămase. Eventuala răspundere patrimonială trebuie analizată în funcție de situația concretă și de condițiile prevăzute de legislația muncii.
Se poate lua concediu în perioada de preaviz?
Da, salariatul poate efectua concediu de odihnă în perioada de preaviz, cu respectarea regulilor aplicabile acordării acestuia.
Concediul de odihnă nu suspendă contractul individual de muncă, astfel că, în sine, nu suspendă nici termenul de preaviz.
Situația este diferită în cazul concediului medical. Dacă, în perioada de preaviz, contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz se suspendă corespunzător, potrivit Codului muncii.
Prin urmare, concediul de odihnă nu prelungește automat perioada de preaviz. În schimb, o situație care determină suspendarea contractului poate duce și la suspendarea termenului de preaviz.
