Ciuma Neagră a ucis jumătate din populația lumii. Studiul recent care arată genele ce au învins moartea

Au fost identificate diferențe genetice cheie, dar și efectul și mutațiile care până la generațiile din prezent.

O echipă internațională de oameni de știință, care a analizat ADN-ul vechi de secole de la victimele și supraviețuitorii pandemiei de Ciumă Neagră bubonică a identificat diferențe genetice cheie care au determinat supraviețuitorii și modul în care acele aspecte ale sistemului nostru imunitar au continuat să evolueze de atunci, relatează Science Daily.

Cercetătorii de la Universitatea McMaster, Universitatea din Chicago, Institutul Pasteur și alte organizații au analizat și au identificat gene care au protejat o parte a populației împotriva pandemiei devastatoare de ciumă bubonică, care a cuprins Europa, Asia și Africa în urmă cu aproape 700 de ani. Studiul lor a fost publicat în revista Nature.

Însă, aceleași gene care confereau odinioară protecție împotriva ciumei bubonice sunt astăzi asociate cu o susceptibilitate crescută la boli autoimune precum boala Crohn și artrita reumatoidă, sunt de părere cercetătorii.

Citește și

Efectul uriaș pe care l-a avut Moartea Neagră: Ce i-a salvat pe strămoșii noștri ne îmbolnăvește pe noi azi

Cercetarea a mers 100 de ani înainte și după epidemia Ciumei negre, care a lovit Marea Britanie în preajma anului 1.300, considerată cea mai mare epidemie la nivel global din istorie, care a ucis aproximativ 50% din populație.

Peste 500 de probe de ADN au fost extrase și examinate din rămășițele unor indivizi care au murit înainte, în timpul sau după Ciuma Neagră care a lovit Londra, inclusiv persoane îngropate în gropile comune ale ciumaților din East Smithfield, între anii 1348-1349. Au fost prelevate probe suplimentare și din rămășițele îngropate în alte cinci locații din Danemarca.

Oamenii de știință au căutat semne de adaptare genetică legate de ciumă, care este cauzată de bacteria „Yersinia pestis”.

Cercetătorii au identificat patru gene care erau în curs de selecție, toate fiind implicate în producția de proteine care ne apără de agenții patogeni ai bolii și au descoperit că versiunile acelor gene, numite alele, fie au protejat organismul, fie l-au făcut susceptibil la ciumă.

Indivizii cu două copii identice ale unei anumite gene, cunoscute sub numele de ERAP2 , au supraviețuit pandemiei la o rată mult mai mare decât cei cu setul opus de gene, deoarece versiunile „bune” au permis neutralizarea mai eficientă a bacteriei de către celulele imune, arată rezultatele studiului.

„Când apare o pandemie de această natură - moartea a 30 până la 50 la sută din populație, este neapărat să existe o selecție determinată de genele protectoare. Cei care nu le au, vor fi afectați. Chiar și un mic avantaj înseamnă diferența dintre moarte și supraviețuire. Desigur, supraviețuitorii fertili își vor transmite genele", a explicat geneticianul evoluționist Hendrik Poinar, director al Centrului McMaster's Ancient DNA.

Europenii care trăiau în timpul Ciumei Negre au fost inițial foarte vulnerabili, deoarece nu fuseseră expuși recent la bacteria Yersinia pestis. Pe măsură ce valuri de pandemie au apărut constant în secolele următoare, rata mortalității a scăzut.