Care sunt cele două moduri de a motiva copiii în cultura noastră și cum trebuie să ne comportăm, ca părinți

Acestea sunt învățate în primii ani de viață de la părinți prin așa-numita motivare negativă. În cultura noastră, există două moduri de a motiva copiii.

Bogdana Bursuc, psiholog clinician: „O modalitate pozitivă să zici „Super, ce bine ți-a ieșit, mai încercă o data că te-ai priceput, te pricepi și de data asta” și o motivație negativă, adică această convingere că dacă amenințăm pe copil, o să fie motivat să ia măsuri și atunci îi spunem că nu o să fii în stare, că o să râdă ceilalți de tine, că se alege praful, în idea să se motiveze, să facă ce vrem noi”.

Motivația negativă provoacă frică. Pe termen scurt, copilul se poate mobiliza de frică. Pe termen lung, efectele sunt catastrofale.

Bogdana Bursuc, psiholog clinician: „Se dezvoltă această convingere că eu, de fapt, nu sunt bun de nimic, nu sunt în stare, sunt inferior celorlalți, nu mă descurc, e un bagaj prea mare în viața de zi cu zi, pentru că în fiecare situație în care o să trebuiască să acționăm, o să plecem de la această premiză că eu nu pot, nu mă descurc și o să-mi fie teamă, o să evit, o să fie etichetat că leneș”.

Citește și

Campanie pentru Maternitatea Polizu. Avem nevoie de spitale noi sau măcar renovate

De aceea, indiferent de situație, un copil se motivează așa – „Încercă”, „Te pricepi”, „Poți”, „Hai să vorbim!” E singurul lucru pe care vrea să-l audă copilul. „Nu te judec, nu te cert. Doar te ascult!” Sigur apar soluții la propriile probleme. Se numește flexibilitatea psihologică a părintelui.

Gaspar Gyorgy, psiholog clinician: „Să găsească o oarecare flexibilitate, pentru că, de fapt , a fi funcțional înseamnă a fi flexibil din punct de vedere psihologic și emoțional”.

„Vorbește cu mine!” - este invitația pe care o face tot timpul părintele.  

Citește și: Vremea azi, 19 iulie. Temperaturile încep din nou să crească