Paula Herlo, despre cazul Sorinei: ”Sincer, v-ați cam bătut joc cu toții”
Luni, procurorul general a contestat decizia de adopție a Sorinei și a cerut ca fata să nu iasă din țară.
”- procedurile de declarare a adoptabilității Sorinei au început în 2013. Conform ANPDC familia asistentei maternale a declarat în scris că nu doreşte adopţia. S-a încercat potrivirea cu peste 100 de părinţi adoptatori, dar nici unul nu a vrut-o - a intrat pe lista copiilor greu adoptabili, iar un cuplu de români din America şi-a exprimat dorinţa să o adopte. Au venit în ţară şi s-au urmat paşii legali - un judecător a dat o sentinţă definitivă de încredinţare a adopţiei familiei de români din America. - familia asistentei maternale a refuzat să predea copilul DGASPC şi implicit familiei adoptatoare. - există mai multe variante avansate: maternala n-a adoptat-o pentru că şi-ar fi pierdut salariul, dar i s-a spus că dacă va apărea cineva, totuşi, care să o vrea, ei vor fi înştiinţaţi şi vor putea să depună şi ei actele. Pe de altă parte, Ministerul Muncii spune că negaţia familiei există în scris. - până la sentința definitivă, românii din America s-au întâlnit de mai multe ori cu fata în şedinţe de potrivire. Aşadar, nu poate să spună nimeni că adopţia s-a făcut pe ascuns. - din mai 2019, asistentei maternale i s-a desfăcut contractul de muncă, tocmai din cauză că s-a opus adopţiei fetiţei, aşadar nu mai avea nici un drept legal asupra copilului. - Familia adoptatoare a depus plângere acuzând faptul că fiica lor adoptivă e lipsită de libertate, iar procurorii şi poliţiştii au fost azi la Baia de Aramă să pună în aplicare o sentinţă judecătorească. - citesc că familia asistentei maternale spune presei că fetiţa a fost adoptată pentru organe, iar informaţia asta i-a fost livrata şi fetei care e sigură că de aceea e luată de lângă ei.
Cum văd eu lucrurile:
Un asistent maternal este prin natura meseriei părinte temporar. Dacă a refuzat adopţia, trebuia să pregătească copilul să fie preluat de altă familie.
Cei care au pus în executare mandatul ar fi trebuit să meargă acolo cu o armată de psihologi. Ar fi trebuit să vorbească ore întregi cu copilul şi să i se explice ce urmează să se întâmple.
Toată scena terifiantă cu copilul târât pe asfalt ne arată cât de departe suntem în zona de protecţie a copilului. Contează orice, mai puţin ce simt pruncii părăsiţi ai României.
Într-un final, cum spune şi în lege, primează interesul superior al copilului de care, sincer, v-aţi cam bătut joc cu toţii.”
Paula Herlo, ”România, te iubesc!”