Stă violența în natura omului? Paradoxal, ne aflăm în cea mai pașnică eră a istoriei

Cele mai timpurii civilizații umane au apărut cu cel puțin 10.000 de ani în urmă; de atunci, oamenii ca specie au avut parte de pace aproximativ 268 de ani, puși cap la cap, scrie Live Science.

Și până la un miliard de oameni ar fi murit ca rezultat direct al războiului, conform „What Every Person Should Know About War” (Free Press, 2003).

În mod clar, violența nu este un fenomen modern, dar este o parte inerentă a ființei umane? Am evoluat pentru a fi agresivi?

Se pare că răspunsul nu este simplu. Un studiu din 2014 publicat în revista Nature a remarcat că violența letală era obișnuită în comunitățile uneia dintre cele mai apropiate rude ale noastre: cimpanzeii (Pan troglodytes).

Asta sugerează că violența ar fi făcut parte din repertoriul uman cel puțin încă de la ultimul nostru strămoș comun cu cimpanzeii, care ar fi trăit cu aproximativ 8 milioane de ani în urmă.

”Toate imperiile timpurii ale umanității au fost construite prin violență”

În mod clar, violența a fost răspândită de când au existat oamenii, au spus experții pentru Live Science.

„Violența este un factor determinant pentru o mare parte a istoriei umane”, a declarat David C. Geary, psiholog evoluționist la Universitatea Missouri. „Toate imperiile timpurii ale umanității au fost construite prin intimidare și violență”.

„Există, de asemenea, dovezi de agresiune înainte de istoria înregistrată: oase cu dovezi de moarte violentă, cum ar fi vârfuri de săgeți încorporate sau cranii sparte”, a declarat Pat Barclay, psiholog evoluționist la Universitatea Guelph din Ontario.

Asta sugerează că violența a precedat societățile complexe și ascensiunea civilizației.

Dar, pe de altă parte, ratele violenței variază (și au variat din punct de vedere istoric) între culturi și comunități, a spus Barclay. Asta sugerează că violența poate fi intensificată sau scăzută în mod dramatic la specia noastră.

Popoarele nomade, de exemplu, tind să aibă niveluri mai scăzute de violență umană interpersonală letală, în timp ce epocile pline de societăți înclinate spre jaf și cucerire, fără a fi surprinzător, au avut niveluri mai înalte.

Cultura americană modernă este mai violentă decât majoritatea celor din Europa

Și cultura americană modernă este mai violentă decât majoritatea celor din Europa.

„Există variații mari în ratele de violență – diferență de ordin de mărime”, a remarcat Barclay. „În anumite societăți înregistrate, până la jumătate din toți bărbații mor violent de mâinile altor bărbați. În alte societăți, violența fizică este foarte rară, ca în Japonia modernă”.

Violența tinde să genereze violență- culturile în care conflictul este comun sunt mai susceptibile de a experimenta violență generație după generație, a spus Geary. În acest fel, violența este „transmisă” așa cum ar fi o boală contagioasă, potrivit epidemiologului Gary Slutkin de la Universitatea din Illinois.

Cu toate acestea, Brad Evans, profesor la Universitatea Bath din Marea Britanie, a subliniat că și oamenii din comunitățile cele mai progresiste și pașnice sunt capabili de violență.

„Persoanele obișnuite, legitime, se pot transforma rapid în monștri odată ce condițiile se schimbă; în egală măsură, unii care sunt cei mai antipatici pot ajunge să manifeste acte de bunătate remarcabile. Nu există o formulă clară cu privire la motivul pentru care o persoană acționează într-un mod violent. Și de aceea este o problemă atât de complexă”, a spus Evans.

Un om comite mai ușor o violență dacă victimele sale sunt departe de el

În plus, potrivit atât lui Barclay, cât și lui Evans, poate fi mult mai ușor pentru o persoană să comită acte violente dacă se află departe de victimele sale; este mult mai ușor să apeși un buton care lansează o rachetă nucleară decât să dai fizic și direct o lovitură mortală.

De exemplu, în studiile clasice despre supunere ale lui Stanley Milgram, în care un experimentator le-a cerut participanților să aplice șocuri electrice de intensitate crescândă altor oameni, participanții au fost mai reticenți să electrocuteze victimele dacă erau fizic mai aproape de ele, a remarcat Barclay.

Și din punct de vedere istoric, actele de genocid au loc după ce făptuitorii se dezumanizează sau creează distanță psihologică între ei și cei de altă rasă sau etnie.

”Ne aflăm în cea mai pașnică eră a istoriei. Dar asta nu garantează că va rămâne așa”

Pot exista, de asemenea, două tipuri de agresiune în evoluția umană: proactiv și reactiv, potrivit lui Richard Wrangham, profesor de cercetare la Departamentul de Biologie Evoluționară de la Universitatea Harvard, într-un articol din 2017 în revista Proceedings of the National Academies of Science.

Violența proactivă a fost legată istoric de cucerire, atunci când un grup este hotărât să ia resursele sau pământul altuia. Violența reactivă, pe de altă parte, poate fi descrisă ca răspunsul direct la o astfel de agresiune.

Cu toate acestea, în ciuda faptului că violența pare a fi o caracteristică umană înrădăcinată, Barclay este încrezător că există loc pentru optimism - până la un punct.

„Din punct de vedere obiectiv, orice individ este mult mai puțin probabil să sufere violență în prezent decât în ​​epocile anterioare”, a spus el.

„În prezent ne aflăm în cea mai pașnică eră a istoriei. Dar asta nu garantează că va rămâne așa. Dacă nu luptăm împotriva schimbărilor climatice, vor fi mai multe deficite, mai multe dezastre, mai multă disperare și mai multe motive pentru conflict”.