Cum se joacă șah. Regulile „jocului minții” și cum a apărut jocul rege, care dezvoltă creierul uman

Galerie foto

De asemenea, pentru a ieși învingător, este nevoie de multă concentrare.

Află cum a apărut șahul și care sunt regulile acestuia.

Șahul, unul dintre cele mai apreciate și populare jocuri din lume, atrage anual aproximativ 605 milioane de oameni, reprezentând aproximativ 8% din populația globului, conform estimărilor Organizației Națiunilor Unite. Deși multe jocuri pierd în cele din urmă popularitatea iar apoi sunt uitate, pe rafturile magazinelor, șahul a reușit să supraviețuiască timpului. Mai mult, în 2020, seria Netflix "The Queen's Gambit" a contribuit la creșterea interesului în acest joc, generând o explozie a achizițiilor de seturi de șah, cu o creștere de 215% în vânzări pe platformele de comerț online în săptămânile care au urmat lansării producției televizate.

Originea precisă a șahului este dificil de stabilit, în special în ceea ce privește vechimea sa. Cu toate acestea, majoritatea istoricilor susțin că jocul își are originile în India. Lingvistica pare să confirme această teorie, deoarece cuvântul modern pentru șah, „shatranj” în farsi și arabă, derivă clar din sanscritul „chaturanga”.

Cuvântul sanscrit semnifică aproximativ „patru membri ai unei armate” și se referă la elefanți, cai, care și soldați de infanterie. Primele versiuni ale șahului, inclusiv cea mai veche versiune cunoscută, care datează din 760 d.Hr., includeau piese precum carele și elefanții. În timp, acestea au fost înlocuite cu turnurile și episcopii.

Deși nu există o singură persoană care poate fi considerată inventatorul șahului, există o legendă veche care îl prezintă pe marele vizir Sissa Ben Dahir ca inițiator al acestui joc. Se spune că el i-a dăruit regelui Shirham al Indiei prima tablă de șah. Cu toate acestea, această poveste are puține șanse să fie adevărată, deoarece prima mențiune scrisă a acestei legende apare în 1256. Există și opinii care susțin că șahul s-ar fi inventat în Iran, bazându-se pe referințele la acest joc în literatura persană veche.

Totuși, consensul general în rândul istoricilor este că șahul a fost inventat în India. Susținătorii teoriei că jocul are origini persane sunt în mare parte din Iran și, prin urmare, nu sunt complet imparțiali în această privință. Nu există dovezi credibile că șahul a existat într-o formă apropiată de cea a jocului modern înainte de secolul al VI-lea. De atunci, jocul a suferit numeroase modificări, cu diferite culturi care au adus atât schimbări minore, cât și majore de-a lungul secolelor, scrie Descopera.ro.

În timp, șahul a devenit mai standardizat. Influența matematicianului italian Luca Pacioli, care a scris „De ludo schacorum” („Despre jocul de șah”) în secolul XV, a avut un rol important în acest proces. Manus­cri­sul, cunoscut și sub numele de „Schifanoia” („Împotriva plictiselii”), a devenit o referință importantă pentru șah, codificând esența jocului care, până atunci, era supus unei multitudini de variații regionale.

Șahul este un joc care poate fi savurat la mai multe niveluri de competență. Așa cum spune o vorbă, șahul este ca un iaz în care o pasăre poate bea și un elefant se poate scălda. Este o activitate captivantă, care continuă să atragă oameni din întreaga lume și să se bucure de popularitate în continuare. Indiferent de originea sa exactă, șahul este un joc cu o istorie bogată și un impact durabil în cultura și societatea umană.

Jocul de șah se desfășoară într-un format unu la unu, scopul final fiind să provoci șah-mat adversarului tău, adică să îl blochezi astfel încât să nu aibă mișcări disponibile. Pentru a obține această victorie, trebuie să faci mai multe mutări, să capturezi cât mai multe piese ale adversarului și să elaborezi o strategie inteligentă pentru a câștiga partida.

Este important de menționat că în orice partida de șah, jucătorul care are piesele albe va face prima mutare, fără excepție. După aceea, jucătorul cu piesele negre va face mutarea sa și jocul va continua în acest ritm până la finalizarea partidei. Este esențial să înțelegi că jucătorii se vor mișca pe rând, iar un jucător nu poate muta o piesă înainte ca adversarul să își facă mutarea și nu poate face mai mult de o mutare consecutiv.

De asemenea, nu este permis să sări peste mutări și trebuie să urmezi regulile deplasării. Un pion are posibilitatea de a fi promovat la orice altă piesă atunci când traversează tabla și ajunge la linia de pe jumătatea adversarului. Aceasta înseamnă că un pion poate deveni chiar regină.

O altă mișcare specială este „rocada”, care îți permite să îți protejezi regele și să aduci turnul într-o poziție mai bună în timpul jocului. Rocada mică o poți face în direcția în care regele se apropie de latura tablei, în timp ce rocada mare este făcută în partea opusă, unde stă regina.

În ambele situații, regele va fi mutat două pătrate. O partida de șah se încheie atunci când un jucător provoacă șah-mat adversarului, când unul dintre jucători se retrage sau când cei doi jucători se înțeleg asupra unui rezultat egal.

Piesele folosite în jocul de șah sunt plasate pe o tablă compusă din 64 de pătrate dispuse pe 8 rânduri și 8 coloane. Rândurile sunt numerotate de la 1 la 8, în timp ce coloanele sunt etichetate cu litere de la "a" la "h".

Fiecare pătrat este identificat printr-un număr și o literă corespunzătoare. Fiecare jucător începe partida cu 16 piese, unul cu piesele albe și celălalt cu piesele negre. Piesele incluse în jocul de șah sunt pionii, caii (cavalerii), nebunii (episcopii), turnurile, reginele și regii.

Pe fiecare parte a tablei de joc sunt amplasați 8 pioni, 2 turnuri, 2 cai, 2 nebuni, o regină și un rege.

Pionii sunt plasați pe al doilea rând în fața celorlalte piese. Turnurile sunt poziționate în colțurile tablei de joc, lângă acestea sunt așezați caii, iar nebunii sunt plasați în continuare. Reginele sunt amplasate pe pătratul de culorii corespunzătoare (regina albă pe pătrate albe și regina neagră pe pătrate negre), iar regele este plasat lângă regină.

Este important să menționăm că odată ce ai atins o piesă, trebuie să o muți, deci este crucial să înțelegi ce posibilități de deplasare ai înainte de a face o mutare. Iată cum se pot muta piesele de șah:

Pionii pot fi mutați înainte cu un pătrat sau cu două pătrate de la poziția inițială. Pentru a captura o piesă adversă, pionul trebuie să se mute un pătrat pe diagonală. Pionii pot merge doar înainte și nu pot reveni înapoi.

Turnurile se pot deplasa atât în sus și în jos pe o coloană verticală, cât și pe o linie orizontală, trecând peste orice piesă pe aceeași direcție. Valoarea unui turn este egală cu a cinci pioni.

Caii sunt singurele piese de șah care pot sări peste alte piese. Aceștia pot fi mutați în formă de „L” pe tabla de șah, adică două pătrate într-o direcție și apoi un pătrat într-o direcție perpendiculară. De fiecare dată când sunt mutați, caii trec pe un pătrat cu culoarea opusă și pot captura orice piesă pe care aceasta o întâlnesc.

Nebunii se pot mișca înainte și înapoi pe diagonale, dar trebuie să rămână pe un pătrat de aceeași culoare pe tot parcursul jocului. Odată ajunși la o altă piesă, nebunii pot să o captureze. Valoarea unui nebun este egală cu a trei pioni.

Regina are cea mai mare libertate de mișcare pe tabla de șah și poate fi deplasată în orice direcție, pe verticală, orizontală și pe diagonale. Ea poate merge oricâte pătrate dorește și poate captura piesele pe care le întâlnește în calea sa. Regina este considerată cea mai valoroasă piesă de șah după rege și este evaluată la nouă pioni.

Regele poate fi deplasat în orice direcție, cu un singur pătrat pe mutare. Este crucial să protejezi regele pe parcursul jocului, deoarece, deși pierderea altor piese nu va duce la finalul jocului, pierderea regelui va însemna pierderea partidei. Deși nu poate fi capturat sau schimbat, valoarea regelui este considerată egală cu a patru pioni.