Cele mai frumoase stații de metrou din București și istoricul lor. De ce este stația Politehnica unică în lume

Galerie foto

Stația Titan din București este cu siguranță una dintre cele mai impresionante stații de metrou din oraș.

Cea mai frumoasă stație de metrou din Capitală

Ceea ce o face atât de remarcabilă este faptul că nu există niciun stâlp care să susțină tavanul curbat, creând o deschidere extrem de mare. Această realizare a fost posibilă datorită unei lucrări inginerești impresionante și inovatoare.

Bolta de deasupra peroanelor și a liniilor de metrou a reprezentat o mare provocare pentru acea vreme. În anul 1977, când a început construcția stației, soții Ceaușescu au fost impresionați de proiectul realizat de echipa de ingineri și arhitecți și au dat acordul pentru continuarea lucrărilor. Acest proiect a fost unul inedit și a adus cu sine o tehnologie pionieră pentru acea perioadă.

Un aspect deosebit al stației Titan a fost tehnica folosită pentru construcția sa - înghețarea solului. Pentru a face acest lucru posibil, pământul din zona subparcului IOR a fost transformat în permafrost timp de 90 de zile prin injectarea de azot lichid direct în sol. Această metodă, care fusese folosită în alte țări pentru construirea stațiilor de metrou, era o premieră pentru România. Cu toate acestea, din cauza costurilor ridicate, această tehnică nu a fost utilizată și în alte stații de metrou din țară.

Motivul pentru care s-a optat pentru înghețarea solului în cazul stației Titan a fost necesitatea. Cartierul Balta Albă era cunoscut pentru solul său mlăștinos, care făcea dificilă construcția tunelurilor. Prin înghețarea solului, constructorii au avut suficient timp pentru a finaliza tunelurile din zonă, eliminând astfel riscul de surpare după dezghețare. Forma cilindrică a tunelurilor a contribuit și la stabilitatea stației, eliminând riscul de surpare.

Lucrările la stația Titan au durat 4 ani, iar în luna decembrie a anului 1981, stația a fost inaugurată. De atunci și până în prezent, stația nu a suferit nicio renovare sau consolidare. Acest lucru este remarcabil, având în vedere trecerea timpului și utilizarea intensă a stației. Este un testament al calității lucrărilor și a ingeniozității proiectului inițial.

Stația Piața Romană, construită fără știrea Elenei Ceaușescu

Pe vremea comunismului, construcția metroului din București a fost un proiect ambițios, dar și plin de controverse. Una dintre cele mai interesante povești este legată de stația Piața Romană, care a devenit un loc infam datorită peronului periculos de îngust și curbelor la intrarea în stație. Se spune că această stație a devenit un loc preferat al sinucigașilor, iar aspectul său straniu este cauzat de Elena Ceaușescu, soția dictatorului Nicolae Ceaușescu.

Se pare că Elena Ceaușescu a scos stația Piața Romană de pe harta proiectanților metroului în 1985, dintr-un motiv bizar. Se spune că atunci când a văzut proiectul pentru tronsonul 2 de metrou Berceni - Pipera, Elena Ceaușescu a ordonat ca numărul de stații să fie redus. Motivul acestei decizii a fost preocuparea ei pentru sănătatea claselor muncitoare și a tineretului, care, după părerea ei, deveneau tot mai sedentari și avea nevoie de mai multă mișcare.

Astfel, Elena Ceaușescu a ordonat ca una dintre stații să fie exclusă din schemă. Dar proiectanții au găsit o soluție ingenioasă: au eliminat stația Piața Romană doar pe hârtie, dar au continuat să o construiască în secret. Astfel, când au început lucrările pe tronsonul Berceni - Pipera, oamenii care lucrau oficial la bucata de tronson Piața Universității - Piața Victoriei au pregătit terenul în zona Piața Romană, fără a scăpa vreo vorbă.

Constructorii au făcut niște galerii în spatele zidurilor groase, cu gândul de a fi transformate în peroane, așa cum s-a și întâmplat. Astfel, când privim acum stația de metrou Piața Romană, observăm că aceasta are forma unei arcade, pentru că, înainte de a fi aprobată oficial construcția stației, metroul a circulat fără oprire, timp de aproximativ un an, între stațiile Universitate și Piața Victoriei.

Când cuplul Ceaușescu s-a convins că stația Piața Romană este necesară, au fost făcute modificări pentru a permite accesul la metrou. Pereții au fost sparți cu picamerul pentru a se putea face un culoar de acces. Totuși, spațiul a fost lăsat foarte îngust din cauza pericolului de prăbușire în acea zonă, care fusese foarte afectată de cutremurul din 1977.

Construcția metroului în București a fost o ambiție personală a lui Nicolae Ceaușescu, care a fost impresionat de metroul din Viena și a vrut să demonstreze că și el poate construi un sistem similar în România. Cu toate acestea, el nu a luat în calcul dezvoltarea metroului ca un serviciu public subteran, ci mai degrabă ca un mijloc de transport pentru muncitori.

În timpul construcției metroului, Ceaușescu a avut probleme și cu terminologia specifică. Se spune că, într-o întâlnire cu proiectanții, el a înțeles greșit termenul "escalatoare" și a crezut că se referă la excavatoare. După ce i s-a explicat că escalatoarele sunt de fapt scările rulante, el a refuzat să le achiziționeze, motivând că bucureștenii sunt prea grași și au nevoie de mai multă mișcare.

După ce lucrările au fost demarate în mod oficial în zona Piața Romană, proiectanții au venit cu ideea construirii unui pasaj subteran în zona cinematografului Patria, pentru a fluidiza circulația după terminarea lucrărilor. Cu toate acestea, Elena Ceaușescu a fost derutată de această propunere și a întrebat de ce ar fi nevoie de un pasaj subteran acolo, deoarece, în acea perioadă, nu trecea nimeni prin zonă în afara coloanei prezidențiale, a pompierilor și a salvărilor.

Fostul colonel de securitate, Ion Pacepa, a vorbit despre apariția stației de metrou Piața Romană:

„Ceauşescu a avut curajul să facă ceea ce ceilalţi conducători est-europeni au fost adesea tentaţi să facă, dar nu au îndrăznit:să-şi trateze clasa muncitoare cu toată duritatea pe care el considera că o merită.

Această atitudine tipică s-a putut vedea la construcţia metroului din Bucureşti, unde el a dorit ca staţiile să fie distanţate între ele, pentru că el considera metroul ca fiind doar un mijloc de transportare a muncitorilor de acasă la fabrică sau la punctele de lucru şi înapoi. Cu mare greutate a putut fi convins să permită executarea unei alte staţii în mijlocul oraşului (n.r. Piaţa Romana), considerată ca un lux al vieţii urbane”, a explicat acesta, conform Historia.ro.

Stația Politehnica, unică în lume. De ce?

Atunci cand călătorești cu metroul în București poți avea parte de o experiență cu totul specială, asta dacă știi unde să cobori. Stația Politehnica ascunde un secret fascinant – este, de fapt, fundul unui ocean. Inaugurată în anul 1983, această stație de metrou a fost decorată cu plăci de marmură ce conțin fosile, amintind de vremurile când viața exista doar în apă.

Constructorii, în graba de a finaliza stația cât mai repede, nu au avut în vedere tipul de marmură folosită. Era suficient că arăta interesant și că provenea din România, din munții Gilău, din localitatea Săvădisla. Nu știau sau că acele firimituri albe erau fosile cu o valoare inestimabilă, vechi de peste 65 de milioane de ani. Aceste fosile, numite rudiști, pot fi observate pe toate secțiunile și planurile peronului Politehnicii. Pe lângă acestea, se pot vedea și alte fosile bine conservate, precum gastropode, corali, stromatolite și alge roșii.

Descoperirea acestui "ocean pietrificat" din stația de metrou a fost întâmplătoare. În anul 1994, Mihai Popa, profesor în cadrul Departamentului de Geologie al Universității din București, a descoperit aceste fosile în timp ce era student. Fascinat de ceea ce a găsit, el a început să studieze fosilele și a publicat prima lucrare despre stația de metrou în anul 2000.

Mihai Popa a avut visul de a transforma această stație într-un muzeu, care să ofere vizitatorilor o călătorie în timp de doar 3 minute. Panourile ar fi explicat semnificația fosilelor găsite în bucățile de marmură, iar proiecțiile pe pereți ar fi redat fauna și flora care exista în oceane acum 60 de milioane de ani. Cu toate acestea, visul său nu s-a împlinit. În anul 2000, conducerea Metrorex a încercat să obțină finanțare din partea unor companii private pentru acest muzeu, dar fără succes, conform zilesinopti.ro.

„Deși nu era vorba despre o sumă mare de bani, nu am reușit să obținem finanțarea necesară, deoarece sponsorii au întârziat operațiunea și în cele din urmă au renunțat”, a declarat Gheorghe Udriște, fostul director general Metrorex. Finanțarea publică nu a fost nici ea o opțiune viabilă. După 10 ani, s-a mai încercat o dată, dar și de această dată fără succes.

Istoricul metroului în România

Metrorex este o companie românească de transport public care se ocupă de operarea și administrarea rețelei de metrou din București. Fondată în 1974, Metrorex a devenit un pilon important al infrastructurii de transport din capitala României.

Rețeaua de metrou a Metrorex acoperă în prezent aproape 79 de kilometri de cale ferată subterană, cu 63 de stații de metrou funcționale.

Istoria metroului din București începe în anul 1908, când Dimitrie Leonida, un inginer român, a propus construcția unui metrou în București. Cu toate acestea, primele încercări de a construi metroul au avut loc în anii 1909-1910, când se purtau negocieri cu firma Siemens & Halske pentru construirea liniilor de tramvai din oraș. În acel moment, inginerii Elie Radu și Dimitrie Leonida au propus construirea metroului, deoarece costurile pentru liniile de tramvai erau foarte mari și ar fi putut acoperi costurile metroului.

Propunerea de a construi un metrou în București a fost reluată în jurul anilor 1929 și 1930, în cadrul comisiei conduse de arhitectul Duiliu Marcu, care discuta "Planul de sistematizare a Capitalei". Cu toate acestea, soluția nu a fost inclusă în documentul final, deoarece se considera că transportul în comun de suprafață era suficient pentru a acoperi nevoile orașului.

În anii 1940, s-a pus din nou problema construirii metroului, cu planuri de a construi trei linii între diferite zone ale orașului. Cu toate acestea, izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial a dus la întreruperea acestor planuri.

Abia în anul 1971, s-a ajuns la concluzia că construirea unei rețele de trenuri subterane ar fi cea mai potrivită soluție pentru nevoile orașului. Astfel, în 1975, au început efectiv lucrările de construcție a metroului. Compania Metrorex a fost înființată pentru a se ocupa de construcția și dezvoltarea rețelei de metrou.

Un aspect interesant al metroului din București este faptul că toate trenurile au fost fabricate în România, nefiind făcute după modelul sovietic, folosit în celelalte state ale blocului estic. Stațiile de metrou au fost concepute de diferiți arhitecți români, care au adus unicitate și diversitate în designul lor, scrie historia.ro.

Prima linie de metrou, M1, a fost dată în folosință pe 16 noiembrie 1979, dar a fost inaugurată oficial o lună mai târziu, pe 19 decembrie 1979. Această linie avea o lungime de 8,63 km și cuprindea 6 stații. După revoluția din 1989 și căderea regimului lui Nicolae Ceaușescu, dezvoltarea rețelei de metrou a încetinit considerabil.