Un cuplu din Florida a reușit să recupereze verigheta pe care a pierdut-o pe plajă. Cum a fost posibil
Un cuplu din statul american Florida a reuşit să recupereze într-un timp record o verighetă pierdută pe o plajă. Asta deși identificarea unui obiect de mici dimensiuni printre firele de nisip este deseori o misiune imposibilă.
Cei doi soți au apelat la ajutorul unor vânători de obiecte pierdute care au folosit detectoare de metal. Bijuteria a fost găsită într-o oră.
Pe plajele din Florida, Bill Gallant este unul dintre cei care caută obiecte pierdute în nisip. Dar nu păstrează pentru el bijuteriile pe care le găseşte.
Bill Gallant, voluntar Clubul Căutătorilor și Recuperatorilor: ”Îl dai înapoi şi ei încep să plângă, să te îmbrăţişeze şi cred că asta e ceea ce căutăm toţi, de fapt”.
În ultimii nouă ani, grupul de căutători din oraşul Tampa Bay a găsit peste 600 de inele şi alte obiecte valoroase pe care le-a returnat.
Howard Metts, președinte Clubul Căutătorilor și Recuperatorilor: ”Privirile oamenilor atunci când le dăm înapoi inelele pierdute, mai ales verighetele sau inelele de logodnă... E o expresie de nepreţuit pe feţele lor”.
De curând, doi soţi veniţi la plimbare pe plajă au primit ajutorul voluntarilor. Soţul îşi pierduse verigheta, dar nu ştia dacă în apă sau pe mal, în nisip.
Cea mai mare recompensă e bucuria oamenilor
Poliţiştii i-au îndrumat pe cei doi către aşa-numiţii "căutători de inele". Trei dintre ei au luat plaja la "pieptănat" cu detectoarele de metale şi au reuşit să găsească inelul după aproape o oră.
Bill Gallant: ”Ea se uita pe telefon, îmi arăta acolo fotografia unei clădiri... I-am spus că o văd şi i-am pus mâna cu inelul chiar în faţa ochilor. Nu a observat până când soţul ei nu i-a spus să se uite la degetul meu”.
Reacţia femeii a fost una cât se poate de grăitoare.
Ed Osmar, voluntar Clubul Căutătorilor și Recuperatorilor: ”Senzaţia pe care o ai atunci când dai ceva înapoi cuiva care credea că acel obiect e pierdut... tu i-l dai înapoi, omul e numai zâmbet şi fericire”.
Căutătorii voluntari nu cer bani pentru efortul lor. Pentru ei, cea mai mare recompensă e bucuria oamenilor.
Howard Metts: ”A fost ceva incredibil, privirea ei şi lacrimile de bucurie”.
 (5).webp)
