Descoperirea contestă ipoteza potrivit căreia monumentala armată a fost construită exclusiv de meșteri adulți. Armata de Teracotă a fost realizată în urmă cu aproximativ 2.200 de ani, pentru a păzi mormântul împăratului Qin Shi Huang. Ansamblul a fost descoperit în 1974, după ce mai mulți fermieri care săpau o fântână, la aproximativ 1,5 kilometri de mormântul împăratului, au găsit fragmente misterioase de războinici din lut, relatează ScienceAlert.
Ceea ce părea inițial o descoperire izolată s-a dovedit a fi o armată subterană impresionantă, alcătuită din mii de statui în mărime naturală. Estimările indică existența a aproximativ 8.000 de războinici, 130 de care de luptă cu 520 de cai și alți 150 de cai de cavalerie. O mare parte a necropolei nu a fost încă excavată, astfel că dimensiunea sa completă rămâne necunoscută.
Deși cercetătorii au studiat îndelung modul în care au fost realizate statuile, identitatea celor care le-au construit a rămas în mare parte un mister. Arheologii au presupus în mod tradițional că munca a fost realizată de bărbați adulți, deși documentele istorice arată că, în timpul dinastiei Qin, în atelierele supravegheate de stat lucrau și femei, precum și copii.
Ce au dezvăluit amprentele păstrate în lut
Pentru a afla mai multe despre oamenii care au participat la realizarea armatei, o echipă de cercetători condusă de arheologul Xiaoxi Li, de la Muzeul Sitului Mausoleului Împăratului Qin Shi Huang, a analizat urmele de amprente păstrate pe suprafața statuilor.
Studiul a vizat 36 de războinici dintr-o singură zonă a sitului arheologic. Cercetătorii au identificat inițial 91 de amprente, însă 12 au fost excluse din analiza finală, deoarece păreau să provină de la persoane care lăsaseră mai multe urme. Astfel, examinarea s-a bazat pe 79 de amprente.
Acestea au fost descoperite pe diferite părți ale statuilor, inclusiv pe capete, brațe, armuri, mâini, gulere și chiar pe un picior. Urmele ar fi fost lăsate în timpul procesului de modelare și asamblare, când meșterii manipulau lutul încă umed.
Unele amprente au apărut în timpul modelării și netezirii componentelor, în special la nivelul capetelor și brațelor. Altele au fost imprimate atunci când ornamentele din lut, precum elementele decorative ale armurilor și centurile, au fost presate pe suprafața statuilor.
Potrivit estimărilor obținute prin modelul utilizat de cercetători, 45% dintre amprente ar fi provenit de la bărbați adulți, 32,7% de la femei adulte, iar 22,3% de la copii cu vârste sub 15 ani.
Rezultatele sugerează că realizarea Armatei de Teracotă ar fi implicat o forță de muncă mai diversă decât se credea anterior. Cercetătorii consideră că aceasta este prima dovadă biologică cantitativă care susține participarea femeilor și copiilor la construirea celebrului ansamblu.
Copiii ar fi putut învăța meseria în atelierele imperiale
Participarea copiilor la o asemenea lucrare monumentală nu ar fi fost neobișnuită în perioada dinastiei Qin. Documente istorice indică existența unui sistem formal de ucenicie, în care tinerii învățau meserii sub îndrumarea artizanilor cu experiență.
Manuscrisele juridice antice de la Academia Yuelu, inscripționate pe tăblițe de bambus, descriu un sistem de pregătire profesională în care ucenicii învățau sub supravegherea meșterilor. Potrivit unui fragment citat de cercetători, „maestrul meșter predă bine; astfel, un ucenic își încheie pregătirea într-un an, iar un nou meșter în doi ani”.
În acest context, copiii ar fi putut primi sarcini mai simple, precum atașarea elementelor decorative ale armurilor, în timp ce meșterii experimentați se ocupau de operațiunile mai complexe.
Cercetătorii atrag însă atenția că rezultatele trebuie interpretate cu prudență. Cele 79 de amprente provin de la numai 36 de statui dintr-o singură zonă a sitului, iar proporția urmelor identificate nu reflectă neapărat proporția reală a persoanelor care au participat la realizarea întregii armate.
Mii de chipuri, o muncă impresionantă
La prima vedere, războinicii din teracotă pot părea aproape identici. O examinare mai atentă scoate însă la iveală o varietate remarcabilă de trăsături faciale, coafuri și detalii ale armurilor, care ilustrează complexitatea muncii depuse de artizanii vremii.
Noile rezultate sugerează că în spatele acestei opere s-ar fi aflat o comunitate de lucrători mai diversă decât presupuneau arheologii. Amprentele păstrate în lutul încă umed au devenit astfel indicii despre oamenii care au contribuit la realizarea unuia dintre cele mai cunoscute ansambluri funerare din lume.
Studiul, publicat în revista Journal of Cultural Heritage, nu stabilește cu certitudine identitatea sau numărul exact al persoanelor implicate. El oferă însă o nouă perspectivă asupra organizării muncii în China antică și ridică întrebări despre rolul femeilor și al copiilor în marile proiecte imperiale.
