Însă bilanțul s-ar putea agrava dramatic, pentru că potrivit presei iberice, încă nu se știe nimic de 43 de pasageri. 

Atenție, urmează imagini și detalii, care vă pot afecta emoțional!

O fetiță de șase ani este singura supraviețuitoare a familiei Alvarez. Părinții și cei trei copii se aflau într-unul dintre vagoanele strivite în urma accidentului produs duminică seara, nu departe de Cordoba, la 360 de km sud de capitala Madrid.

Supraviețuitor: „A fost o chestiune de secunde. Am închis ochii pentru că nu mai suportam să văd ce se întâmplă în jur și m-am apucat de bara scaunului din fața mea. Când mi-am deschis ochii, am constatat că eram încă în viață. Sincer, credeam că nu-i voi mai deschide vreodată. La fereastră stătea era un tânăr despre care oamenii tot întreabă acum, îl cheamă Jesús. Îmi amintesc fața lui, dar când am deschis ochii, după accident, m-am uitat în dreapta iar băiatul acela nu mai era acolo”.

Faptul că nu toate trupurile au fost recuperate sporește durerea și deznădejdea celor care își caută rudele dispărute. Un bărbat nu știe nimic despre unul dintre nepoții lui, după ce fratele său și un alt nepot au fost găsiți morți.

Bărbat: „Am fost la fiecare spital din Cordoba, la fiecare spital din Jaen. Am fost la trei puncte pe care le‑au organizat nemernicii ăștia. Da? Pentru că sunt niște nemernici. M-am săturat să tot sun la compania feroviară Renfe ca să aflu în ce vagon călătoreau rudele mele și degeaba. Sunt cea mai apropiată rudă pe care o are nepotul meu acum, eu și bunicul lui care e acolo!”

Abdul Rahman, soțul unei femei dispărute: „De azi-dimineață umblăm peste tot și nu obținem lămuriri. Am fost și la Garda Civilă, nici acolo nu se știe nimic. Au prelevat probe ADN surorii ei ca s-o putem găsi. De dragul fetiței noastre. Suntem epuizați, n-am dormit deloc”.

Pe rețelele sociale au fost distribuite, de mii de ori, apeluri pentru informații despre pasageri dați dispăruți. Nu se știe nimic de Ricardo, în vârstă de 57 de ani, care este căutat de fiul lui. Nici de Miriam, de 27 de ani, care se întorcea cu trenul acasă. 

Juan Manuel Moreno, președintele regional al Andaluziei: „După cum vă puteți imagina, unele dintre persoanele decedate sunt foarte greu de recunoscut. Prin urmare, sunt greu de identificat”.

În paralel, echipele de intervenție continua misiunea infernală de recuperare a victimelor din vagoanele făcute zob.

Au fost aduse si utilaje grele, care să ridice garniturile distruse. 

Juan Manuel Moreno, președintele regional al Andaluziei: „Una dintre opțiuni este tăierea vagoanelor în secțiuni, pentru a încerca să se recupereze trupurile neînsuflețite”. 

Anchetatorii care cercetează locul tragediei au identificat o uzură la îmbinarea dintre secțiunile șinei. Potrivit presei spaniole, defectul ar fi creat un spațiu care s-a lărgit pe măsură ce trenurile continuau să circule. Primele vagoane ale trenului operat de compania privata IRYO au trecut peste decalajul dintre șine, dar al optulea și ultimul vagon au deraiat, antrenând vagoanele șapte și șase. Vagoanele deraiate s-au ciocnit cu un tren care venea din sens opus, împingându-l de pe șine și provocând prăbușirea acestuia pe un terasament.

În acest context, presa spaniolă a readus în atenție avertismentele lansate recent de mecanicii de locomotivă cu privire la deteriorarea infrastructurii feroviare din cauza numărului mare de garnituri de mare viteză, foarte grele.

La 300 de km pe oră, trenurile "vibrează foarte mult", după cum o demonstrează o înregistrare făcută de un spaniol, cu o săptămână înainte de tragedia de lângă Cordoba. 

Totuși, cele două trenuri implicate în accidentul de duminică rulau cu puțin peste 200 de km pe oră.