Războiul ONG-urilor cu autoritățile care vor reluarea vânătorii de urși. Mărturia unui director de la Mediu
Planul de măsuri privind conservarea speciei urs aşteaptă undă verde de la Ministerul Mediului. Iar vânătoarea este una dintre soluţiile propuse pentru reducerea pagubelor făcute de sălbăticiunile care coboară în gospodării.
ONG-urile atacă vehement măsurile şi susţin că nu se doreşte conservarea speciei, ci doar vânarea masivă a animalelor. Autorităţile resping însă acuzaţiile şi spun că nu vor avea loc abuzuri. Cu toate acestea, un director din Ministerul Mediului are curajul să afirme că tragicul eveniment de la Sibiu, în urma căruia a fost împuşcat un pui de urs flămând, a fost un act de sabotaj, pus la cale de cei care îşi doresc să ucidă.
România îşi doreşte să devină raiul vânătorilor de urs. Creşterea alarmantă a atacurilor dă apă la moară autorităţilor să ucidă urşii. Soluţia trebuie să fie alta: conservarea speciei şi nu decimarea ei. Ani de-a rândul le-am călcat teritoriile, le-am tăiat pădurile, am construit case în habitatul lor şi i-am înfometat. Pur şi simpu, le-am sabotat existența.
Istvan Toke, fost secretar de stat la Ministerul Apelor şi Pădurilor, dezvăluie că animalele au fost înfometate cu bună ştiinţă, drept răzbunare, după ce vânătoarea a fost complet interzisă, acum 2 ani. Urşii flămânzi sunt agresivi şi astfel devine legitimă împuşcarea lor.
”Vânătorii spun: domnule, dacă oricum nu putem să împuşcăm, nu facem nimic cu efectivul de urşi, atunci de ce să mai hrănim, pentru că ne costă bani!
Şi atunci ursul coboară în comunitate, să caute hrana.
Ursul coboară! Da!
Şi e normal aşa?
Ei au fost obişnuiţi că primesc hrană, dar hrana aceea nu vine de la stat.”
4 ani au lucrat autorităţile la un plan de reluare a vânătorii - care aşteaptă acum undă verde de la Ministerul Mediului. Gabriel Păun, preşedintele Agent Green, dezvăluie că asociaţiile de vânătoare NU au făcut un recensământ corect.
Vânătorii ar fi raportat un număr uriaş de urşi, de peste 10.000 de exemplare. Cercetătorii de la Institututul de Cercetări Silvice l-ar fi redus din pix, ca să nu bată la ochi, la 6.500. Şi astfel, ar fi rezultat 2.000 de urşi mai mult decât pot trăi în pădurile noastre.
Adevărul e la mijloc. Conservarea speciei presupune şi măsuri de protecţie a efectivelor dar şi vânarea anumitor exemplare. Înainte de '89 erau stabilite cote de extragere. Animalele bolnave şi agresive erau primele împuşcate.
ONG-urile atacă vehement noul plan de măsuri - care ar putea intra în vigoare printr-un ordin de ministru - pe motiv că ar permite masacrarea urşilor.
Gabriel Păun, președinte Agent Green: "Credem că planul de management a fost, de fapt, creat pentru vânătoare de trofee."
Autorităţile resping categoric aceste acuzaţii. Deşi, în urmă cu 2 luni, într-o discuţie înregistrată în Ministerul Mediului, șefa Direcţiei Biodiversitate recunoştea că s-au comis acte de sabotaj pentru a fi reluată vânătoarea.
Adriana Croitoru pretindea, în martie, că puiul de urs care a sfârşit tragic la Sibiu a fost dus acolo în mod intenţionat. Animalul nevinovat a fost, astfel, sacrificat din cauza unui act iresponsabil, a unei răzbunări pusă la cale de cei care şi astăzi sunt deranjaţi de stoparea vânătorii.
Procurorii din Alba Iulia - unde a ajuns în final ancheta penală - au clasat dosarul din lipsă de probe! Deşi era evident că un pui de urs nu poate străbate o distanţă de zeci de kilometri prin zone locuite ca să ajungă apoi, nestingherit, pe un acoperiş din centrul Sibiului.
Animalele sunt, într-adevăr, flămânde. Iar Istvan Toke - care este acum Şeful Ocolului Silvic Privat din Târgu Secuiesc - confirmă că n-au mai fost hrănite.
Istvan Toke, directorul Ocolului Silvic Târgu Secuiesc: "E o problemă destul de complicată. În ultimii 2 ani asociaţiile de vânătoare, datorită faptului că nu au mai primit cote de extragere, au început să nu mai hrănească urşii."
Coborârea urşilor printre oameni se întâmplă şi din cauza faptului că locurile în care au fost învăţaţi să mănânce se afla lângă comunităţi. Toate observatoarele sunt la mică distanţă de sate şi au fost moştenite aşa de pe vremea lui Ceauşescu.
”Mi-au mâncat 3 porci”, spune un localnic.
Într-un astfel de caz, autorităţile propun plantarea zmeurişului dar şi împrejmuirea zonelor frecventate de urşi cu garduri electrice şi sisteme sonore.
O altă soluţie ne-o prezintă o familie de conţi din Ungaria, care a pus pe picioare în Zăbala un proiect inovator. Oamenii au amenajat un observator, departe de comunitate, şi duc turişti acolo, în mijlocul pădurii. Câştigul e de câteva zeci de mii de euro pe an.
The Guardian, Financial Times, New York Magazine şi CNN Traveler au scris deja despre castelul conţilor din Transilvania. Altfel, în ultimii 10 ani, în România au fost ucise 5.000 de animale protejate de lege.
Şeful Gărzii Forestiere Braşov recunoaște că braconajul e un fenomen greu de controlat.
Daniel Nsgy, director Control Garda Forestieră Brașov: ”Ar putea fi combătut dacă la fiecare vânătoare ar participa şi specialist de la gardă forestieră. Acest lucru este imposibil, pentru că nu există personal.”
România participă frecvent la marile festivaluri internaţionale de vânătoare unde un trofeu de urs poate ajunge până la 10.000 de euro.
O altă soluţie ar trebui să fie aşadar stoparea braconajului. Dar cine să o facă ? Până una alta, procurorii braşoveni au deschis o acţiune în REM pentru cercetarea unui plan de vânătoare mai vechi. În 2016, aceeaşi echipă de cercetători care a eleborat şi noul plan, ar fi încercat să treacă tot prin ordin de ministru un studiu care recomandă împuşcarea a 1.700 de exemplare protejate de lege. Actul nu a trecut. Procurorii susţin că ar fi vorba despre infracţiuni de fals intelectual, conflict de interese, abuz în serviciu şi uz de fals.
