Saracia si batranetea sunt cele mai grele haine
Din pacate, stiu prea bine asta sarmanii din Bistrita care, in ajun de sarbatori, umplu targurile de vechituri, incercand sa vanda putinele haine care le prisosesc sau jucariile nepotilor.
Dezamagiti si rusinati de situatia in care au ajuns dupa o viata de munca, marturisesc ca au nevoie de cativa banuti, ca de aer. In haine ponosite si cu genti burdusite de vechituri, batranii ajung in targ cum se crapa de ziua. Isi aseaza lucrurile pe cearsafurile intinse pe zapada batatorita, isi sufla in pumni pentru a se incalzi si privesc cu speranta fiecare trecator.
Domnul Stefan este sufletul targului. Isi aduce cu el fluierul si le canta oamenilor poate poate asa se vor opri sa-i ia marfa. Nu prea reuseste si de multe ori se intoarce acasa cu buzunarele goale.
Si doamna Nastasa vine de doua ori pe saptamana cu boceluta. Aduna ce nu le mai trebuie copiilor si nepotilor si spera ca pana la urma o sa stranga bani pentru a incropi o masa de sarbatori.
Pentru ca nu se ajunge cu cei 400 de lei pensie, si doamna Ludovica se chinuieste in frig. A muncit o viata, iar acum umilinta i se citeste in ochi.
Dupa cinci sau sase ore batranii abia reusesc sa-si cumpere o paine pentru ca din pacate nici clientii lor nu sunt mai avuti.
