Cine erau naziștii ucraineni, pe care i-a invocat Putin când a început războiul. Theodor Paleologu:“o minoritate neglijabilă”
Fundația Paleologu propune, în parteneriat cu UNICEF, o serie de clipuri video despre istoria și cultura Ucrainei dedicate românilor și, în oglindă, alte zece clipuri video despre istoria și cultura României.
Fiecare temă este prezentată de profesorul și diplomatul Theodor Paleologu, președintele Fundației Paleologu. Clipurile sunt dedicate celor peste 85.000 de refugiați ucraineni rămași în România.
În Ucraina exista, într-adevăr, un curent de extremă-dreapta în perioada interbelică, însă azi este o minoritate neglijabilă, care la ultimele alegeri a strâns mai puțin de 3 la sută din voturi. Acest lucru nu l-a împiedicat însă pe Vladimir Putin să-și croiască întreaga propagandă de război pe ideea “denazificării” Ucrainei, o temă de sorginte sovietică.
Alegeri 2024
19:35
Cine ar putea deveni noul președinte al României. Aceeași persoană, două sondaje diferite
16:15
Lider PSD, răspuns pentrul Lasconi, în cazul George Simion și interdicția lui la Chișinău
20:15
Candidații la prezidențiale fac coadă la Nicușor Dan. După Kelemen Hunor, primarul se întâlnește și cu Marcel Ciolacu
20:57
Ioan Chirteş a explicat de ce liderul AUR, George Simion, are interzis în Ucraina şi Republica Moldova: "Sunt dovezi clare!"
Theodor Paleologu: Principalul motiv invocat de Putin atunci când a invadat Ucraina, în februarie, a fost dorința de a "denazifica" Ucraina, lupta împotriva "naziștilor" Ucrainei. Haideți să vedem despre ce e vorba. Într-adevăr, există un curent de extremă dreaptă ucrainean în perioada interbelică, un curent care s-a dezvoltat în acea parte a Ucrainei actuale care făcea parte din Polonia, și anume în Galiția.
Acolo un grup de activiști politici, de militari, au creat Organizația Naționaliștilor Ucraineni. Fondatorul acestei organizații este un militar pe nume (Evghen) Konovaleț. Organizația Naționaliștilor Ucraineni s-a divizat, ulterior, între două facțiuni: una radicală, condusă de Stepan Bandera, și una mai moderată, să zicem, condusă de (Andrei) Melnyk, un alt militar. Bandera reprezenta aripa tânără, mai radicală. Și, într-adevăr, se poate spune despre Bandera că era fascist, în sensul că naționalismul lui era extrem.
Există o componentă antisemită, evident, a curentului lui Bandera și, de asemenea, accepta acțiunea violentă. De altminteri, Bandera a fost condamnat la închisoare, în Polonia, pentru asasinarea unui ministru polonez. Așa că în 1939, Bandera era în închisoare, și a fost eliberat de trupele germane care au invadat Polonia în septembrie 1939, împreună cu trupele sovietice.
Bandera, evident că nu s-a potolit. A continuat să susțină cauza independenței Ucrainei și își punea speranțele în Germania. Considera că Germania va ajunge la război cu Uniunea Sovietică, și că, pentru Ucraina, asta este cartea de jucat. În iunie 1941, Germania invadează Uniunea Sovietică și Bandera, câteva zile mai târziu, proclamă independența Ucrainei. Evident că nemții n-au apreciat deloc această declarație de independență, și l-au băgat imediat în lagăr pe Stepan Bandera, care a stat acolo până în 1944, aproape 3 ani. L-au scos din lagăr abia în primăvara lui 1944, în speranța că-i va ajuta împotriva Armatei Roșii.
Acum, știm cu toții că pe teritoriul Ucrainei au avut loc masacre înfiorătoare. Cei mai mulți evrei masacrați în al Doilea Război Mondial erau din această zonă. Peste un milion de evrei au fost uciși în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, și, evident, au existat colaboratori ucraineni.
Când militarii germani au intrat în Ucraina, au fost primiți, inițial, ca niște eliberatori. În scurt timp, populația s-a întors împotriva lor
Dar, în mare, atitudinea populației ucrainene a fost determinată de comportamentul odios al trupelor germane. Pentru că, în 1941, când armata germană a intrat în Ucraina, ucrainenii i-au primit ca pe niște eliberatori pe nemți. Însă foarte repede și-au dat seama că, în virtutea ideologiei rasiste, nemții îi considerau niște suboameni. Și, în mod special, Reichskommissarul Erich Koch era o brută îngrozitoare, și majoritatea populației ucrainene s-a întors împotriva ocupantului german.
De altminteri, Bandera însuși când a fost scos din lagăr, în 1944, nu s-a potolit. Nu numai că s-a opus Armatei Roșii, dar s-a opus și nemților și polonezilor, pentru că Bandera era un personaj cu totul incontrolabil. El a fost, de altminteri, asasinat în 1959, la Munchen, de către un agent al KGB-ului.
Deci da, fără îndoială există extremă dreaptă ucraineană. Nu poate fi calificată propriu-zis drept nazistă. Că Bandera da, e fascist, dar - ați văzut - a stat în lagăr mare parte din timp. Este o figură de la care n-are rost să te revendici. E o mare greșeală să facă unii din Bandera o figură inspirațională, să spunem.
Însă extrema dreaptă ucraineană, care da, sigur există, este ultra-minoritară. La ultimele alegeri parlamentare a avut sub 3%, deci este neglijabilă. De aceea spun că tot acest discurs despre "naziștii ucraineni" e pură propagandă putinistă, care reia însă temele din epoca sovietică.