Radu Afrim, rock-starul teatrului romanesc. „Eu de la început am vrut să schimb, să deschid mințile oamenilor”
Este considerat unul dintre cei mai talentați regizor de teatru din Europa. În Romania, spectacolele sale au câștigat zeci de premii și distincții, iar biletele pentru ele se epuizează la câteva minute după ce sunt puse în vânzare.
Într-o carieră care se întinde peste 20 de ani, Radu Afrim a reușit să revoluționeze teatrul românesc. „Are asupra omului puterea căldurii soarelui prin lupa" îl caracterizează directorul Teatrului Național.
Suntem cu regizorul Radu Afrim la repetițiile pentru "Antologia Dispariției". Piesa a câștigat în 2024 premiul pentru cel mai bun spectacol din România. Afrim este stresat. Este pentru prima oară când trupa din Iași vine la București. Se joacă cu casa închisă, ca la toate piesele sale.
Este efectul Radu Afrim. În ultimii 4 ani, Afrim a câștigat de trei ori premiul pentru cel mai bun spectacol, mai are în palmares încă trei pentru cea mai buna regie. Este singurul regizor român invitat să puna în scenă la Teatrul Odeon din Paris. Pe scurt, el este rock-starul teatrului românesc, cu fani care merg în țoată țara să-i vadă piesele și stau la coadă ca să-I ceară autografe.
Spectator: Am fost la Iași, am fost la Craiova, am fost la Târgu Mureș.
Reporter: L-ați văzut la Constanța?
Spectator: Da, că aici n-aveam șanse. Și vreau să mai merg la Iași să-l revăd
Mirela Oprișor, actriță: Oamenii vin pentru el. Când scrie o piesă Radu Afrim, nici nu mai contează ce e în distribuție, este vorba de Radu Afrim!
Afrim este considerat unul dintre cei mai sofisticați regizori de teatru europeni. La fiecare piesă își surprinde audiența.Pentru mulți, este un artist atins de înger, pentru alții este un geniu ușor pișcat de cel…viclean.
Radu Afrim: Teatrul nu este o artă divină, n-a fost niciodată. Adică cine vorbește despre sfânta scândură a scenei, să se gândească de doua ori! Teatrul a fost o artă liberă din totdeauna. A fost arta care a dus libertatea în lume. E arta cea mai vizibilă, cea mai vocală. La teatru nu scapă nimeni!
Rebel, noncoformist și controversat, Radu Afrim crează de peste 20 de ani propiile universuri. Amesteca teatrul cu muzica, dans, poezie și proiecții video. Captivează și fascinează publicul de toate vârstele și din toate categoriile sociale.
Radu Afrim: Am vorbit și despre floricele pe câmpii , să știi! Am vorbit, dar le-am amestecat cu niște spini. Eu de la început am vrut să schimb, să deschid mințile oamenilor. Am vorbit despre marginali, am vorbit despre defavorizați, am vorbit despre toate lucrurile care sunt acum la modă. Când eu știam clar că voi fi premiat în Romania doar daca fac un Cehov sau un Shakespeare sau o piesă clasica? Mă doare undeva, nu mă interesează, vreau să vorbesc despre ce vreau eu să vorbesc. Viață e scurtă, perioada de creație e și mai scurtă!
Marius Bodochi, actor: Te mișcă, îți mișcă și sufletul, îți bate inima, pulsul crește! Are asupra omului puterea căldurii soarelui prin lupă.
Marius Bodochi este directorul artistic al Teatrului Național. Îl cunoaște pe Radu Afrim din timpul studenției acestuia, când el era profesor, iar Afrim un tânăr student care își dădea examenul de licență.
Marius Bodochi: Toți am zis atunci , wow e geneial! În literatura de specialitate are propriul lui adjectiv: teatru Afrimian. Când se joacă Pădurea Spânzuraților, Sala Mare a Teatrului Național este neîncăpătoare, chiar și sâmbătă la ora 12:00. Este un spectacol de mare montare, cu mulți actori, pus în scenă cu coregrafii și scenografii spectaculoase, în care Radu Afrim reinterpretează în cheie proprie romanul lui Liviu Rebreanu, o piesă care provoacă și pune pe gânduri publicul, dar care este împănată din când în când cu replici de un omor fin.
Marius Manole, actor: Pentru că el are și pentru cel mai citit spectator și cel mai informat spectator, dar poate să vina și un tânăr care nu are 15 cărți citite. Pentru că de fapt emoția, pentru că Radu pe asta se bazează, emoția imaginilor, emoția actorilor, emoția mișcă pe oricine.
Afrim a intercalat scenariul din primul război mondial cu teme de actualitate
Radu Afrim: Eu sunt , mai înainte de toate și asta îmi pare rău să o zic chiar așa direct, super ecologist. Pentru că toață copilăria mea mi-am petrecut-o în pădure. Inclusiv în "Pădurea Spânzuraților" despre asta a fost vorba. Cineva se duce să descopere pădurea. Acea pădure a spânzuraților nu mai există, decât niște cioturi de copaci.
- Ei căutau copaci să spânzure.
- Să spânzure și nu mai aveau unde spânzura pe nimeni.
Suntem în pădurea din Beclean. Orașul în care s-a născut, a copilărit și locuiește.
Beclean este locul unde se regăsește pe sine. Când se întoarce acasă citește, scrie, își imaginează următoarele universuri. Petrece mult timp cu cei doi caței Kate și Bush, botezați după artista să preferata…Kate Bush.
Avea 2 ani în la inundațiile din 1970, când satul în care locuiau părinții a fost devastat de ape, iar autoritățile i-au mutat pe toți în primul bloc construit în oraș, pentru sinistrați.Primul contact cu lumea artei l-a avut în scoală primara prin intermediul unei cărți cu 1000 de picturi din țoață lumea pe care o mai are și astăzi.
Radu Afrim: Am avut un unchi care avea albume de artă. Pentru mine era ceva wow! Mă uitam la ea numai când mergeam la țară, nu era a mea.
A urmat apoi cinema-ul din localitate cu filme indiene și western-uri. Multa literatură, materie la care a fost elev olimpic, ore de pictura , lecții de chitară și o vastă cultură muzicală. Hiturile americane le asculta clandestin la Vocea Americii.
Radu Afrim: Eu ascultam cel mai mult Europa Liberă - topurile, și Vocea Americii. Ce trebuia mai mult de atât? Tata era foarte blând, foarte tolerant.
În 2016, anul în care și-a pierdut tatăl, a transpus viața colorată a unui copil fericit din acest bloc gri într-o piesă de teatru: „Pasărea Retro”.
Radu Afrim: Da, eu sunt în piesă. E și mama în piesă. Am folosit un băiețaș incredibil de talentat. Și am simțit nevoia să mă întorc într-o zonă de copilărie. În care totul era la locul lui , totul era perfect. Și stăteam în cafeneaua aia din Târgu Mureș și scriam și cineva îmi spunea la ureche vorbele, tot tot tot. Nu știu cine era acel cineva. Și ce găsim în acel univers? O căldură, o comunicare, ușile larg deschise la fiecare etaj ceea ce n-ai mai vezi în viață ta și nu știu dacă ai văzut vreodată
Durerea pierderii cuiva iubit a simțit-o însă pentru prima data la o vârstă mult mai fragedă. La 15 ani , când sora sa mai mare a murit din cauza unei boli incurabile.
Radu Afrim: Tot ce vezi că fac eu, că iese din mine are legătură cu acel eveniment trist.
Marius Manole, actor: Când e în afara teatrului, Radu e un om foarte, foarte vulnerabil, un om foarte speriat, foarte temător.
Reporter: Cum asimilezi durerea pierderea surorii?
Radu Afrim: Prin faptul că sunt creativ, creez, dau afară și lucruri foarte triste pentru oameni.
Mariu Manole, actor: Ei, în secunda când calcă pe scenă devine un om extrem de puternic, un om care știe ce să ceară de la actori, care știe ce vrea. Își cunoaște extrem de bine publicul.
Radu Afrim: Tu nu-ți propui niște lucruri. În tine vin niște lucruri, intră niște lucruri.
Marius Manole, actor: Radu are o sensibilitate extrem de mare și de aici puterea lui de a transmite în public și de a emoționa.
Tatăl sau a fost revizor CFR, iar mama învățătoare.
Reporter: Care dintre ei crezi că și-a lăsat o amprentă mai mare asupra ta?
Radu Afrim: Mama, evident mama. Toată personalitatea mea, tot! Era învățătoare și disciplina aia pe care ea o cerea la copii, o cerea și acasă. Felul ăsta de a controla totul, de a ști totul. Exigența asupra ceea ce faci, aproape extremă, pe care eu o am.
Marius Manole: Când ne ia pe noi actorii, care suntem super cunoscuți că jucam mult și jucăm în multe, el te ia și te face într-un fel să nu mai semeni cu tine. Lucrul cu Radu nu e deloc ușor, e foarte complicat, știm amândoi asta, cât suferim la repetiții.
Radu Afim: Toate detaliile trebuie puse la punct, nu există „se poate și așa” când faci o regie de top. Eu muncesc foarte pasionat și foarte din plin. Deci aia vreau de la toată lumea. Toată echipa trebuie să fie ca mine.
Reporter: Deci ești un dictator?
Radu Afim: Nu sunt dictator. Vreau să fac un mediu în care să le facă placere să fie creativi, să-și depășească limitele.
Marius Manole: El te descompune și apoi urmează o perioadă în care tu nu mai știi cine ești, nici ce vrei de la meseria ta, nici de ce te-ai apucat de meserie, nici ce e cu ..și apoi te recompune.
Marius Bodochi, actor: Și uite așa face Radu cu tine, cu actorii în general. Și după aia te pune la loc. Și trebuie să te lași. Te construiește cum vrea el.
Pentru actori, Afrim este un regizor dificil pentru că îi scoate din zona de confort, la propriu și la figurat. La Constanța, de exemplu, i-a scos la repetiții pe plajă. În același timp este unul dintre cei care dă de fiecare dată șanse tinerilor încă de pe băncile facultății. Sub regia sa, Mălina Lazăr și Ada Lupu au câștigat premii UNITER.
Mălina Lazăr, actriță: La fiecare proiect are studenți, aduce studenți. Oferă șansă asta tinerilor, să joace în piesele lui și mai mult decât atât, nu să facă figurație, să facă pe bune roluri.
Ada Lupu, actriță: Cu el a fost primul casting din viața mea. Și a adus o întreagă lume cu el și mi-a schimbat total viziunea asupra lumii. Am conștientizat marginile și mi le-am dorit să mi le depășesc.
De 20 de ani Radu Afrim crează universuri și dăruiește emoții. Este un regizor care aduce publicul tânăr în sali și duce teatrul românesc peste hotare.
De 1 Decembrie ai chef de România, ai chef de PRO TV!
