„România, te iubesc!”. Jaful care a distrus agricultura. Fermierii sunt la mila cerului și pierd sute de mii de euro
Agricultura este o comoară, şi ar putea fi salvarea acestei ţări! Din păcate, încă nu ştim cum să profităm de ea, şi rămânem la mila cerului.
Cea mai bună dovadă a fost anul trecut, când milioane de hectare au fost afectate de secetă. Cei care ne conduc n-au priceput nimic din această experienţă. Statul a plătit aproape un miliard de lei despăgubiri agricultorilor, în timp ce pentru irigaţii a dat doar un sfert din sumă. În puţinele locuri în care autorităţile au făcut ceva pentru sistemul de irigaţii, acum sunt anchete, pentru că lucrările ori sunt făcute de mântuială, ori la preţuri mult umflate. Urmează un material de Alex Dima, la „România, te iubesc!”.
În inima Dobrogei, câţiva muncitori sfredelesc o gaură în pământ cu speranţa că vor da de apă. Sunt deja la 230 de metri adâncime şi...nimic. Terenul aparţine francezului Jean Marc Lacrouts, care face agricultură aici pe o mie de hectare. Are nevoie de apă pentru culturi. Chiar pe lângă gardul fermei trece un canal de irigaţii.
Jean Marc Lacrouts, fermier: „Este un canal de irigaţii, pe care l-am curățat.”
Reporter: Şi de ce nu luaţi apa din canal?
Jean Marc Lacrouts: „Fiindcă nu e apă în canal. Asta e problema şi nu ştiu când va fi apă în canal”
Canalul aparţine statului. Francezul l-a curățat cu speranţa că într-o bună zi va curge apă pe el.
„Ei ne au promis apă în primăvară. Deja suntem în primăvară, au avut loc licitaţii ... în orizontul 4-5 ani nici o şansă să fie apă pe canalul ăsta şi atunci singura soluţie este irigaţia din puţ” explică el.
Aşa că Lacrouts şi alţi câţiva fermieri din zonă s-au asociat şi au au cumpărat din Turcia utilajul care caută apa.
Toată investiţia este în jur de 200.000 de euro.
N-ar fi făcut investiţia dacă seceta de anul trecut nu i-ar fi speriat. Luni la rând, în Dobrogea n-a picat nici măcar o picătură de apă. Iar seceta a venit după o iarnă în care gerul a făcut prăpăd. În judeţele Botoşani, Iaşi, Vaslui, Brăila, Tulcea, Constanța, Călăraşi, Ialomiţa, Buzău au fost afectate 1 milion 183 de mii de hectare în iarna lui 2019-2020, de secetă şi îngheţ. Şi culturile din primăvara lui 2020 au fost afectate pe 1 milion 217 mii de hectare. Daună totală. Iar rezultatul s-a văzut în producţia anului trecut, când la grâu am obţinut în medie 2987 de kg pe hectar în timp ce în Germania, de exemplu, producţia medie a fost 7 .000 de kilograme. Acolo însă se irigă, se investeşte în cercetare. La noi, nu.
Adrian Oros: „În anii care plouă, uităm de acestă problemă”
Mircea Chipailă, fermier: „Eu am recoltat 180 de kg pe un hectar. Ca să înţelegeţi tragedia. Am semănat 200 de kg toamna şi am recoltat 180. Asta e realitatea. Pe 300 de ha. A urmat porumb, floare şi mazăre care iar n-am recoltat nimic.”
Mircea Chipailă face agricultură pe 500 de hectare în Constanța. A pierdut peste un milion şi jumătate de lei anul trecut. Ca să îşi acopere datoriile către bănci a vândut o parte din teren.
Mircea Chipailă, fermier: „În agricultură se spunea că o dată la 5 ani treci printr-o perioadă dificilă. Eu vă spun că din 5 vor fi 3 cu perioade dificile.”
Agricultura este cel mai bun barometru în care vedem rezultatul schimbărilor climaterice. Temperaturile cresc de la an la an, iar o bună parte din Moldova, Dobrogea, sudul Câmpiei Române şi Câmpiei de Vest sunt afectate de deşertificare. Locul pământului e luat de nisip.”
Jean Marc Lacrouts, fermier: „Dacă mai avem 3-4 ani de secetă, nu o să mai rezistăm”.
A fost o iarnă cu multe precipitaţii, chiar dacă nu prea am avut zăpadă, pământul are acum cantitatea necesară de apă pentru a avea anul acesta o producţie bună. Suntem în continuare însă la mila cerului. Dacă în perioada următoare nu mai plouă, din nou vom vorbi despre calamităţi. Şi o luăm de la capăt pentru că suntem total nepregătiţi. Nu avem irigaţii.
Adrian Oros, ministrul agriculturii: „În anii care plouă, uităm de acestă problemă. În anii în care nu plouă, discutăm toţi de ea”
Ministrul agriculturii, Adrian Oros, este în funcţie de 17 luni. Recunoaşte că încă mai are multe de învăţat despre domeniul pe care îl păstoreşte, adică o suprafaţă de 14 milioane 6 sute de hectare de pământ agricol, din care 7 milioane 2 sute de mii de hectare, teren arabil. O adevărată comoară. România ar putea să hrănească 80 de milioane de oameni. Din păcate, anul trecut deficitul comercial dintre importurile şi exporturile de produse agroalimentare a atins recordul de 2 miliarde de euro. Adică importăm mai mult decât exportăm, trimitem afară cereale la preţuri mici şi aducem în ţara produse agroalimentare. La preţuri mari. Din nou, ne întoarcem privirea spre irigaţiile care lipsesc. În 1989, România avea instalaţii de irigaţii întinse pe 3 milioane 2 sute de mii de hectare. În 2020, cu mult efort şi cârpeală am reuşit să irigăm 5 sute de mii de hectare.
La numărătoarea oficială, Constanța figurează cu 558.204 hectare agricole, suprafaţă agricolă. Cândva, din această suprafaţă agricolă irigaţii se făceau pe 421.378 de ha. Anul trecut, în plină secetă, fermierii din Constanța au reuşit să facă irigaţii pe doar 4% din suprafaţa agricolă.
Fermierii au curățat canalele și așteaptă ca ANIF să dea drumul la stațiile de pompare
Ştefan Constantin este directorul general Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare. Angajaţii îi spun "generalul".
Reporter: De ce o suprafaţă atât de mică?
Ştefan Constantin, director ANIF: „Sincer să vă spun, nu ştiu. Nu ştiu care este motivul. Constanța a fost o zonă în care sectorul de îmbunătăţiri funciare a fost foarte dezvoltat.”
Răspunsul e cât se poate de simplu. Constanța are distrus aproape întregul sistem de irigaţii. O staţie de pompare este chiar lângă terenul domnului Chipăilă. A funcţionat până în 2004-2005.
„Au demontat tot, acumcum cel puţin 5-6 milioane de euro trebuie aici, casă ..plus conductă plus aia...” spun fermierii.
Staţia Bărăganul ar trebui să pompeze apă pe canalul care trece pe lângă ferma francezului. Asta în condiţiile în care ar exista apă şi pe canalul care alimentează staţia. Nu există.
Francezul oftează cu năduf. Pe un perete distrus stă o inscripţie amară : „poliţia veghează...”
Costin Telehuz cultivă 600 de hectare în Ialomiţa şi conduce Asociaţia cultivatorilor de cereale din judeţ. A făcut curăţenie în jurul staţiei de pompare cu speranţa că ANIF va veni să o pună pe picioare.
Costin Telehuz, fermier: „Îi aşteptăm. Şi vin? Ei, vin pe naiba. Nu ştiu. Mai încercăm...aici aveam 3 motoare cu 3 sorburi. Ele livrau un debit foarte mare”
Ca o ironie amară, pe canalul de lângă terenul său, până la această staţie, după 10 ani de insistențe a ajuns apa, anul trecut.
„A venit apa pe la sfârșitul lui aprilie, când grâul era complet pierdut -ş i e un peisaj foarte mişto în ghilimele, să vezi apa pe canal şi o cultură uscată lângă”
În Constanța, anul trecut fermierii şi-au strigat nevoia de apă pe pământul pârjolit, fără prea mare rezultat.
Chipăilă, Lacrouts şi alţi câţiva fermieri s-au unit într-o asociaţie pentru a-şi face păsurile auzite. Teodor Ichim îi conduce. Face agricultura pe 3 mii de hectare, anul trecut, pierderea a fost uriaşă.
Teodor Ichim, fermier: „Pierdere de peste un milion de euro şi toată este generată de producţia agricolă”
În 2020, an electoral, guvernul le-a dat fermierilor 930 de milioane de lei despăgubiri pentru culturile distruse în iarna lui 2019-2020. Fermierii cer bani şi pentru culturile distruse în primăvara anului trecut, încă un miliard de lei. În buget însă nu mai sunt bani.
Fermierii au ieşit în stradă. Au venit şi constănţenii, cu aceeaşi dorinţă: vor apă.
Teodor Ichim, fermier: „După ce fermierii s-au confruntat cu seceta din 2020, cu o calamitate naturală, acum se confruntă cu a doua calamitate. Minciunile miniştrilor”
Cum au venit, aşa au plecat. N-au primit nimic. Ani la rând, guvernanţii n-au fost în stare să priceapă importanţa irigaţiilor. În 2020, statul român le-a dat agricultorilor 930 de milioane de lei despăgubiri în timp ce în irigaţii au investit doar 280 de milioane de lei, încă o dovadă că strategia pentru agricultură e bazată pe cârpeli şi supravieţuire. Decăderea sistemului de irigaţii a început la mijlocul anilor 90. Totul s-a întâmplat cu acordul şi părtăşia politicienilor şi a celor care au condus sistemul de irigaţii, oameni obedienţi, numiţi politic. Miza a fost uriaşă. S-au făcut bani din fier vechi şi terenurile instituţiei care ar trebui să se ocupe de îmbunătăţirile funciare.
Jaful a început în anii 90
Valeriu Tabără, fost ministru al agriculturii: "Eu fac evaluarea că pierderile încep de la 16 miliarde în sus…de? De euro. 15 miliarde? În sus, nu în jos. Este una dintre cele mai mari pierderi din România.”
Actualul şef al ANIF- Agenția Naţională de îmbunătăţiri funciare, a fost la conducere şi în anii 1998-2000. S-a întors în perioada 2007-2009 în calitate de administrator special. Acum e din nou la conducere, numit politic de liberali.
Ștefan Constantin, director general ANIF: „Eu cred că este normal ca postul de director general să fie asumat politic pentru că trebuie să îndeplineşti programul partidului de guvernământ”
Ba din contră, pentru a funcţiona, instituţiile statului n-ar trebui să aibă legătură cu politica. În 2009, Valeriu Tabără a condus o comisie parlamentară care a anchetat distrugerile din irigaţii. În raport se arata ca în 2009, instituția figura ca debitor faţă de bugetul de stat cu suma totală de 160 de milioane de lei, de care se face responsabil administratorul special Ştefan Constantin. În raport se arata că administratorul era mai mult interesat de activităţile imobiliare. Directorul general susţine că n-are nicio legătură cu acuzaţiile.
Furturile de conducte, filmate acum nouă ani. Nimeni n-a fost tras la răspundere
Ștefan Constantin, director general ANIF: „Nu ştiu să fie cineva care să fie tras la răspundere. Legislaţia care a permis degradarea sistemului de irigaţii este cea pe care o cunoaştem. Din păcate, mi e greu să spun mai multe cuvinte despre această situaţie...multă lume nu mai activează cu plăcere în sistemul de îmbunătăţiri funciare. Profesionalismul şi dragostea faţă de...această ocupaţie profesională este la mare distanţă faţă de ce era în anii 90.”
Valeriu Tabără conduce acum Academia de Știinţe Agricole.
Valeriu Tabără, preşedinte Academia de Ştiinţe Agricole: „Am trimis la toate instituțiile statului cum dumneavoastră nu aţi primit niciun semnal, nici eu nu am primit niciunul. Unde sunt instituţiile noastre? Eu nu am făcut ancheta din parlament ca instituţiile noastre să ne dea cu tifla!”
Acum 9 ani am mai arătat dezastrul din sistemul de irigaţii. Atunci, am surprins mai mulţi indivizi care scoteau conductele din lacul Fundulea. Şi staţia de pompare de lângă lac avea aceeaşi soartă, tăiată bucată cu bucată. Am chemat autorităţile iar la faţa locului s-a prezentat directorul ANIF Călăraşi, Stan Dumitru, şi inspectorul de zona Stanciu Marian. Toată acţiunea se întâmpla cu acordul lor.
„Și ce trebuie să facă dumnealor? Dumnealor le-am spus să le lase aşa, această ţeavă şi cu cele care sunt în staţie, le vom duce pe toate la secţia de poliţie. Păi, cum să le lase aşa că ei scoatea, azi au scos ţeava? Voi aţi scos azi ţeava? Asta de aici din gârlă, bucata asta care a rămas.
Nu puteţi să luați fierul vechi din ea şi să îl depozitaţi..asta încercăm. Care este filiera, trebuie anunţat la nivel naţional...nu mai aveam siguranţă..nu putea să aprobe nimeni să facă aşa ceva...să iau orice măsură...să le duc în locuri ferite. Ce să fac? Ziceţi că folosim o metodă chirurgicală, lăsăm aşa?”
Sunt dialogurile halucinante surprinse atunci pe camera de luat vederi.
Au trecut 9 ani. Iar acesta este rezultatul metodei chirurgicale. Praf şi pulbere. Au picat din betoane. În rest aceeaşi situaţie. Cineva a amenajat aici o stână, măcar foloseşte restul ăsta de betoane. Le- a dat o utilitate. Nimeni nu a fost pedepsit pentru ce s a întâmplat aici.
Fix lângă staţia distrusă, un fermier lucrează o sută de hectare.
Reporter: Și cu ce irigaţi?
Fermier: „Cu Dumnezeu. Cu Dumnezeu.”
Stan Dumitru a ieşit la pensie, Stanciu Marian este încă în sistem, inspector în Olteniţa.
