Proiectul de lege a fost adoptat în Senat cu 81 de voturi pentru și 51 împotrivă, în timp ce șapte senatori s-au abținut. Votul reprezintă un pas important în planul premierului Giorgia Meloni de a consolida securitatea energetică a țării și de a-și atinge obiectivele climatice, deși construcția unor eventuale reactoare noi este încă la câțiva ani distanță, potrivit AP.
Proiectul de lege, adoptat anterior și de Camera Deputaților, stabilește cadrul juridic pentru tehnologii nucleare de nouă generație. Guvernul este autorizat să elaboreze, în următoarele 12 luni, acte normative care să reglementeze autorizarea reactoarelor, standardele de siguranță, gestionarea deșeurilor radioactive și criteriile pentru alegerea viitoarelor amplasamente.
Votul pune Italia pe drumul către reintroducerea energiei nucleare, după ce italienii au respins-o de două ori prin referendumuri naționale: prima dată în urma dezastrului de la Cernobîl din 1986 și a doua oară după accidentul nuclear de la Fukushima, în Japonia, în 2011.
Gilberto Pichetto Fratin, ministrul Mediului și Securității Energetice, a declarat că votul reprezintă un pas istoric pentru Italia.
„Energia nucleară nu înseamnă o întoarcere în trecut. Atunci când este integrată cu sursele regenerabile, este o tehnologie câștigătoare, care poate oferi rezultate extraordinare pentru securitatea noastră energetică”, a spus ministrul.
Italia caută securitate energetică
Guvernul condus de Meloni susține că majorarea cererii de electricitate, obiectivele climatice și problemele de securitate energetică scoase în evidență de invazia Rusiei în Ucraina justifică revenirea energiei nucleare în mixul energetic al țării.
În locul reactoarelor de mari dimensiuni construite în trecut, guvernul se concentrează pe reactoare modulare mici, cunoscute sub acronimul SMR, și pe alte tehnologii avansate despre care susținătorii spun că ar putea fi mai sigure, mai flexibile și mai rapide de construit.
Legislația nu autorizează construcția vreunui reactor. Ea creează, în schimb, baza legislativă necesară pentru ca viitoarele proiecte să poată fi propuse, evaluate și aprobate.
Italia s-a numărat cândva printre pionierii energiei nucleare din Europa și a operat patru reactoare înainte ca un referendum din 1987 să ducă, în practică, la încheierea programului nuclear. De atunci, țara s-a bazat în mare măsură pe energia importată și a devenit unul dintre cei mai mari consumatori europeni de electricitate produsă de centralele nucleare din țările vecine.
Guvernul estimează că cererea de electricitate ar putea crește considerabil în următorii ani, pe măsură ce locuințele, companiile și transporturile trec tot mai mult la utilizarea energiei electrice, iar centrele de date și alte tehnologii mari consumatoare de energie se dezvoltă.
Acceptarea energiei nucleare este în creștere
Decizia Italiei vine într-un moment în care, la nivel european, se poartă o dezbatere amplă privind rolul energiei nucleare în reducerea emisiilor de carbon și a dependenței de combustibilii fosili importați. Țări precum Franța și Polonia investesc în noi proiecte nucleare sau își extind semnificativ capacitățile existente.
Atitudinea publicului din Italia pare să se fi schimbat. Un sondaj realizat în iunie 2026 de compania de cercetare Only Numbers arată că aproximativ 55% dintre italieni susțin construirea unor centrale nucleare bazate pe tehnologii de nouă generație. Sprijinul este mai mare în rândul generațiilor tinere, care nu au amintiri directe legate de dezastrul de la Cernobîl.
Cu toate acestea, înainte ca vreun reactor să poată fi construit există încă obstacole importante.
Italia nu dispune încă de un depozit național permanent pentru deșeurile radioactive provenite din fostul program nuclear. Acestea continuă să fie păstrate în facilități temporare din diferite zone ale țării. De asemenea, este de așteptat ca viitoarele proiecte de reactoare și amplasamentele pentru depozitarea deșeurilor să se confrunte cu opoziția comunităților locale.
Analiștii din domeniul energiei au pus sub semnul întrebării eficiența economică a energiei nucleare, invocând costurile ridicate de construcție și lipsa unor proiecte SMR testate comercial la scară largă în Europa. Estimările industriei plasează costul unui singur reactor modular mic de 300 de megawați între 3 și 6 miliarde de euro, fără a include infrastructura suplimentară și cheltuielile pentru rețeaua electrică.
Noile reactoare sunt încă departe de a fi construite
Michele Governatori, consilier principal în domeniul energiei la organizația de cercetare pentru climă și energie ECCO, a salutat crearea cadrului legislativ, dar a spus că acesta ar putea scoate în evidență interesul limitat al sectorului privat pentru noi proiecte nucleare.
„Existența unui cadru legislativ este un lucru pozitiv, dar va evidenția și interesul limitat al investitorilor privați pentru tehnologii care fie nu sunt competitive în prezent, fie nu sunt încă pregătite, precum SMR-urile”, a declarat el.
Governatori a mai spus că Italia ar trebui să se concentreze asupra măsurilor deja disponibile pentru reducerea costurilor energiei și a dependenței de combustibilii fosili, printre acestea numărându-se electrificarea, eficiența energetică, energia regenerabilă, capacitățile de stocare și modernizarea rețelei electrice.
Organizațiile de mediu și partidele de opoziție și-au semnalat deja opoziția față de planurile guvernului și ar putea contesta viitoarele proiecte după ce vor fi propuse amplasamente concrete pentru reactoare și depozitele de deșeuri radioactive.
