Silviu rugbistu’ si ciorditorii – Rapirea din serai
M-am intalnit zilele trecute cu un amic de-ai mei (un amic dintre ai mei) si imi povestea cat de prost s-a terminat povestea pe care urmeaza sa o astern mai jos.
Stiam de treaba asta a lui de cativa ani, uitasem de ea – evident – si-acum mi-am dat seama ca omul inca trage dupa povestea aia…
Silviu sa-i spunem omului, ca sa aiba nume in povestea noastra. Silviu este un fost jucator de rugby. Pilier.
Asta inseamna ca este gros cat un stalp de sustinere din Casa Poporului si puternic ca un taur. 140 de kile de pulpa si capac, un tractor cu doua picioare, calit sa incaseze si sa taraie cu el alte cateva sute de tone. Pe scurt spus, e o locomotiva.
Acum cativa ani, in iarna, a auzit ca doi prieteni de-ai lui – tot rugbisti – pleaca la bulgari la ski. Moment perfect pentru a scapa de cicalitoarea lui sotie (eu n-am zis ca-i asa, asa a considerat el), au hotarat sa plece 4 zile, doar ei 3, hotarati sa invete sa skieze!
S-au suit toti trei intr-o masina cu 3 randuri de scaune (nu-mi aduc aminte masina, parca era un Pajero… parca era un Vito, nu mai stiu) si au plecat voiosi catre Bulgaria, dis de dimineata.
Au ajuns acolo la timp pentru… un vin fiert la baza partiei si-un gulas. Si nani.
Din noaptea aia pentru Silviu a inceput iadul. De la gulas, probabil, s-a stricat a stomac. Dar nu ca s-a stricat… era o catastrofa ecologica ambulanta, era o cataclisma mobila! De la un moment dat a abandonat ideea de a merge in pat, s-a mutat la buda si a motait pe WC pana dimineata.
Etichete: cabral,
