Eugenia și José își imaginau că își vor petrece tot restul vieții în această casă. „Ne vedeam cultivând mica noastră grădină de legume și primindu-ne nepoții în vizită. Toate planurile noastre s-au năruit”, au povestit cei doi, cu emoție în glas, relatează Le Parisien.
La șase ani după ce și-au construit casa visurilor, în Butry-sur-Oise, cei doi locuitori din departamentul Val-d’Oise sunt acum nevoiți să o demoleze.
Serie de erori administrative
O serie de erori administrative a dus la anularea parțială a autorizației de construire. Când au aflat despre probleme, lucrările erau aproape încheiate. Cuplul a oprit imediat șantierul, iar de atunci situația a rămas blocată.
„Avem în continuare un credit pe care trebuie să-l plătim în fiecare lună, casa nu poate fi vândută, iar noi suntem prinși la mijloc. Totul trenează”, spune Eugenia Casal.
Gardurile de protecție ale șantierului sunt încă montate în fața proprietății. În interior, lucrările de amenajare sunt încheiate. Mai rămăseseră doar finisajele exterioare. Fără autorizație, însă, proprietarii nu pot instala nici măcar jgheaburile pentru scurgerea apei de pe acoperiș sau un gard.
„Din cauza asta, pereții sunt umezi... și nici măcar nu putem lăsa câinele liber în grădină”, povestește femeia.
Cei doi își planificaseră cu atenție acest proiect de viață. În 2017, pe când locuiau în Sarcelles, au cumpărat un teren pe strada Rayons din Butry-sur-Oise, într-un cartier liniștit, pe malul râului Oise. Eugenia și José Casal au angajat un arhitect din zonă, familiarizat cu regulile locale de urbanism. În ianuarie 2018, primăria le-a aprobat autorizația de construire.
„Am așteptat să expire termenele legale în care autorizația putea fi contestată, ca să fim absolut siguri înainte de a începe lucrările”, își amintesc proprietarii.
Construcția a început în septembrie 2018. Pe 20 aprilie 2020, José și Eugenia s-au mutat în noua locuință de pe strada Rayons, după ce își vânduseră apartamentul din Sarcelles.
„Exact 37 de centimetri, dar 37 de centimetri care ne-au costat enorm”
La trei săptămâni după mutare, cei doi au primit o scrisoare prin care erau informați că autorizația de construire fusese anulată, în urma unei contestații depuse de prefectură.
Au fost luați complet prin surprindere. „Nu am fost anunțați în prealabil.”
Atunci au descoperit că autorizația conținea o eroare privind cota de inundabilitate. Pentru că terenul se află în apropierea râului Oise, casa trebuia construită la o înălțime care să o situeze deasupra celui mai ridicat nivel al apei înregistrat vreodată. Arhitectul ținuse cont de această cerință, însă folosise o valoare greșită în calcule.
Casa cuplului este cu puțin sub 40 de centimetri mai jos decât ar fi trebuit. „Exact 37 de centimetri, dar 37 de centimetri care ne-au costat enorm...”
Prima greșeală a fost făcută de primărie, care a aprobat autorizația fără să observe problema. Eroarea ar fi trebuit identificată rapid și de serviciile prefecturii din Val-d’Oise, care verifică autorizațiile emise. Numai că documentul respectiv a fost transmis prefecturii abia pe 8 aprilie 2019, la 14 luni după emiterea lui de către primărie, în loc de termenul de 15 zile.
După primirea documentelor, prefectura avea la dispoziție, potrivit legii, două luni pentru a contesta autorizația. A făcut acest lucru în termen, sesizând instanța de contencios administrativ.
„Dacă primăria ar fi respectat termenele...”
Familia Casal nu contestă faptul că autorizația a fost emisă cu încălcarea legii. Ceea ce îi nemulțumește este durata excepțional de mare a procedurii, care i-a pus într-o situație fără ieșire.
„Dacă primăria ar fi făcut totul la timp, am fi putut corecta situația înainte ca lucrările să înceapă.”
Cei doi au fost nevoiți să intre într-o lungă bătălie juridică, să depună numeroase contestații și să își ducă până la urmă cazul inclusiv în fața Consiliului de Stat.
Acum au înțeles că nu mai pot evita demolarea. „Am apelat la experți și am consultat numeroși arhitecți. Singura modalitate de a intra în legalitate este să demolăm casa și să solicităm o nouă autorizație de construire.”
O soluție extrem de costisitoare. Economiile familiei se duc „ca zăpada la soare”. În lipsa unei izolații corespunzătoare, încălzirea locuinței este scumpă, iar procesele și demersurile juridice presupun cheltuieli importante.
Singura lor speranță este să obțină despăgubiri de la primărie, instituție despre care recunosc că poartă o parte din vină.
„S-a făcut o greșeală fundamentală. Este dezastruos”, admite primarul Claude Noël, independent, care spune că ar fi preferat să nu moștenească această problemă de la administrația precedentă.
Edilul se declară, la rândul său, revoltat: „Este un dosar care a fost pur și simplu uitat timp de mai bine de un an. Sunt indignat.”
Însă situația se transformă într-un coșmar și pentru primărie. Avocații celor două părți negociază în prezent cu societatea de asigurări a localității. Familia Casal solicită despăgubiri de 950.000 de euro.
„Este jumătate din bugetul localității. Cum ar putea o comună cu 2.300 de locuitori să plătească o asemenea sumă?”, întreabă primarul Claude Noël. „Toată această poveste va avea consecințe financiare importante pentru Butry.”
Familia Casal încearcă să facă față situației. José a ieșit recent la pensie, dar nici măcar nu se poate bucura de timpul petrecut cu nepoții, pentru că nu îi poate găzdui în condiții de siguranță.
„Trăim chiar în locul care ne provoacă stresul. Cum am putea să ne gândim la altceva?”, spune Eugenia, cu amărăciune.
Cei doi speră ca experiența lor să ducă măcar la schimbarea regulilor, astfel încât și alții să nu ajungă într-o situație similară.