Natura statică, de doar 20 pe 28 de centimetri, a fost descoperită într-un „colț întunecat” al unei case din Michigan, în luna iulie, potrivit casei de licitații Freeman’s, care a scos tabloul la vânzare în această lună. Un expert a identificat lucrarea drept „Alderman Merriam’s Shells”, realizată de Abercrombie și nevăzută în public de aproape 75 de ani, relatează CNN.
Pictat în 1951, tabloul înfățișează o colecție de zece scoici – un motiv recurent în opera lui Abercrombie, descrisă adesea drept „Regina boemă” a artei americane. În următorii doi ani, lucrarea a fost expusă în cadrul a șase expoziții personale ale artistei, unde avea un preț cuprins între 50 și 150 de dolari.
Parcursul tabloului
Artista nu a vândut însă niciodată tabloul, ci i l-a oferit unui medic din Kalamazoo, Michigan, în schimbul unor servicii medicale. După moartea medicului, lucrarea a rămas în patrimoniul familiei sale, fiind transmisă mai departe prin succesiune, înainte de a ajunge, în cele din urmă, la vânzarea de bunuri din luna iulie.
Cumpărătorul norocos, a cărui identitate nu a fost dezvăluită, este descris de casa de licitații drept „un colecționar de lungă durată de discuri și mobilier de la mijlocul secolului XX”. Freeman’s a relatat că tabloul fusese găsit „ascuns într-un colț întunecat al unui hol care ducea spre garaj – trecut cu vederea de toți ceilalți cumpărători din acea zi”.
După ce a observat semnătura („Abercrombie, ’51”), abia vizibilă pe fundalul întunecat, cumpărătorul a decis să riște 30 de dolari. Potrivit Freeman’s, acesta și-a schimbat apoi planurile unei vacanțe în familie pentru a vizita Milwaukee Art Museum, unde era prezentată o expoziție dedicată lui Abercrombie. Acolo, într-un catalog al expoziției, un articol de presă din 1952 prezenta o fotografie a tabloului alături de scoicile reale pe care le înfățișează.
Cumpărătorul a dus apoi lucrarea la casa de licitații Freeman’s, unul dintre sponsorii expoziției. Susan Weininger, expertă în opera lui Abercrombie și profesoară de istoria artei la Roosevelt University, a autentificat ulterior tabloul, confirmând că este original și că se află încă în rama sa inițială.
Lucrarea a fost apoi curățată de restauratorul de artă Julian Baumgartner, care, într-un videoclip în care își documentează intervenția, a descris-o ca fiind în „stare perfectă”, cu excepția unor depuneri de murdărie și a unui strat de vernis opacizat de pe suprafață.
„Era ternă, îi lipsea vitalitatea, dar acum, după ce a fost curățată, retușată și lăcuită din nou, este vie și radiantă”, a spus el.
Freeman’s evaluase tabloul la 150.000-250.000 de dolari, însă ofertele de la licitația de joia trecută au depășit cu mult estimările, stabilind un nou record pentru o lucrare a lui Abercrombie.
În 2025, Sotheby’s vânduse o altă pictură a artistei, „Message for Mercy”, pentru suma record de 1,02 milioane de dolari la acea vreme – de peste trei ori mai mult decât estimarea maximă.
Cine a fost Gertrude Abercrombie
În mare parte autodidactă, Abercrombie, care a murit în 1977, era cunoscută pentru compozițiile sale suprarealiste, onirice și desprinse parcă dintr-o altă lume. Artista era, de asemenea, renumită pentru seratele legendare pe care le organiza în locuința sa din Hyde Park, Chicago, unde obișnuiau să cânte staruri ale jazzului precum Dizzy Gillespie și Charlie Parker.
Scoicile de melc și cele marine, alături de bufnițe, pisici, uși misterioase și, după cum spunea chiar artista, „lucruri simple care sunt puțin ciudate”, au fost teme recurente în opera sa. Acestea apăreau adesea crăpate sau perforate și erau plasate pe fundalurile austere caracteristice lui Abercrombie – fie peisaje pustii, luminate de lună, fie spații complet negre.
În unele dintre compozițiile sale stranii, artista a așezat scoici lângă steaguri criptice și piese de domino sau, precum în lucrarea „Snail Woman” din 1967, a folosit scoici pentru a crea figuri feminine abstractizate.
Obiectele din operele profund autobiografice ale lui Abercrombie simbolizau, de regulă, aspecte ale propriilor experiențe și ale identității sale, mai degrabă decât idei abstracte. „Întotdeauna mă pictez pe mine”, spunea ea la un moment dat.
În descrierea lotului, Freeman’s sugerează, la rândul său, că scoicile „serveau drept talisman al prieteniei, fiind oferite de obicei celor mai apropiați de ea”.
Într-un comunicat de presă transmis înaintea licitației de joi, vicepreședintele senior al casei de licitații, Zachary Wirsum, a descris redescoperirea tabloului drept „magnifică”. El și-a amintit că le spusese vizitatorilor expoziției de la Milwaukee că lucrările lui Abercrombie mai apar, din când în când, la vânzări de bunuri provenite din succesiuni.
„Nu aveam idee că unul dintre aceste «din când în când» avea să se întâmple la mai puțin de o lună distanță”, a spus Wirsum, citat de casa de licitații.
