Sulina, oraşul din Deltă transformat în ruină. "Bangladeshul arată mai bine"

Galerie foto

De la Bucureşti la Sulina sunt 260 de kilometri. Pe şosea mergi însă până la Tulcea. Din port, poţi lua catamaranul din transportul public, 60 de lei biletul. Sunt şi ambarcaţiuni private, dar trebuie să afli programul dinainte. Străbaţi canalul Sulina, 64 de kilometri pe Dunăre, şi ajungi la destinaţie. Singurul oraş al Deltei te întâmpină cu umbra tristă a ceea ce a fost cândva. Peste tot vezi ruinele unei economii cândva prospere. La Sulina, a fost cea mai mare fabrică de conserve din România. S-a distrus. A fost şi un şantier naval, dar a dat faliment.

„Fiecare primar care vine spune că nu sunt bani. Dar asta este în toată ţara, nu numai la noi. Probabil că Sulina trebuia să fie prin Italia sau Franţa”, spune un barcagiu.

Oraşul avea, în vremurile înfloritoare, 20 de mii de locuitori. Acum abia mai sunt 3.000.

Sulina a fost, la sfârşitul secolului XIX, sediu al Comisiei Europene a Dunării de jos. S-a transformat rapid, într-un oraş cosmopolit, cu clădiri cochete care acum, zac în ruină. Primăria s-a gândit abia anul acesta să le impună proprietarilor un impozit de 5 sută la sută dacă nu îşi repara proprietăţile lăsate în paragină.

Citește și

Delta Dunării, mistuită de incendii puternice, de 3 săptămâni. Flăcările, provocate de localnici

„Mă doare inima că Sulina asta este aşa. Mă doare inima. Bangladeshul are şosele şi arata mai bine că oraşul ăsta. Ştiu că am fost acolo. Mai mare ruşinea. Toţi sunt vinovaţi şi să şteargă cu buretele toate discuţiile astea şi să se apuce de treabă!”, spune un localnic.

Am mers la primărie, aflată chiar pe faleză. Clădirea arata jalnic. Este acoperită de câteva pânze care ne amintesc despre fondurile europene accesate cândva de oraş.

Nicolae Răduş, primarul orașului Sulina: „Mie oraşul ăsta îmi place foarte mult, dar şi dumneavoastră aveţi dreptate - de multe ori nu îmi place nici mie.”

El este Nicolae Răduş, ales primar pe listele PSD, în 2016. Se plânge de un buget local prea mic. Pentru că oraşul este izolat de ape, taxele şi impozitele sunt la jumătate faţă de restul ţării. Salvarea ar trebui să vină de la fondurile europene. Pe mandatul lui, primarul a reuşit să ia o maşină care curăţă şi spală străzile. În rest, a întocmit proiecte. Vrea să reabiliteze, cu bani europeni, şcolile, biblioteca şi cimitirul multietnic, o atracţie pentru turişti. Are un plan şi pentru port, nereabilitat din 1964. 1500 de nave maritime ajung aici, în fiecare an.

Primar: Venim cu un proiect destul de mare de 30-35 de mii de euro. Căutam să reabilităm ,că într-adevăr acest port şi faleza ne reprezintă ca oraş, fiind cartea de vizită, a ţării fiind oraş port maritim fluvial.

Reporter: Şi cum vi se pare această carte de vizită?

Primar: Nu mi se pare excepţional nici la nivelul de frumos aşteptam suntem cu proiectul depus.

Oraşul are nevoie şi de un port de agrement. Pentru ambarcaţiunile mici, nu sunt pontoane de acostare. În 2018, a fost, pus pe hârtie, între primele patru investiţii, de la buget, ale ministerului turismului. Nu s-a întâmplat nimic. Acum, Consiliul Judeţean Tulcea accesează 5 milioane de euro, fonduri europene, pentru amenajarea portului turistic. Dacă se va face, va dura cel puţin 2 ani. Alte două milioane de euro vin pentru reabilitarea farului vechi. Sulina primeşte aceşti bani pentru că Uniunea a înţeles că salvarea acestui oraş poate veni din turism. Bineînţeles, dacă are cine să întocmească o strategie.

Primar: Noi atragem turiştii în oraş, noi încercăm să facem cât mai mare igienizare şi curăţenie în oraş organizăm anumite festivităţi. Pe 17 mai avem festivalul scrumbiei.

Reporter: Aveţi vreun site care promovează ceea ce se întâmplă în oraş?

Primar: Da, avem pe site-ul primăriei. La ăsta nu merge internetul. Nicoleta, ia accesează site-ul primăriei. Avem personal încadrat la Casa de Cultură care se ocupă de promovare.

Reporter: Dacă eu că turist vreau să aflu ce se întâmplă de unde aflu?

Primar: De aici de pe site, urmează să-l afişeze.

În Sulina, sunt 2 hoteluri şi vreo 25 de pensiuni. Doar două luni pe an, oraşul este plin de turişti. În iulie şi august, ajung aici vreo 40 de mii de oameni. Se plimba cu barca prin Deltă şi fac plajă, la Marea Neagră.

Dacă se mai întorc, e greu de zis. Accesul e dificil, preţurile sunt destul de mari iar în oraş nu prea au ce face. Există o singură sala de spectacole, la Casa de Cultură, o clădire care stă să se dărâme şi pentru care primăria nu are încă o soluţie. O folosesc copiii localnicilor pentru a învăţa dansuri populare. Nu au altceva cu ce să îşi ocupe timpul.

Încă din 2000, Sulina a fost declarată obiectiv de interes naţional. Ce s-a întâmplat aici în aproape 20 de ani, este emblematic pentru modul în care acţionează autorităţile noastre, neinteresate de un oraş sărac, cu o miză electorală mică şi aflat departe de ochii romanilor. Noroc cu UE care ne dă bani să ne pietruim străzile şi să ne salvăm istoria. Nu ne spală însă şi ruşinea de a lăsa să moară astfel de locuri, care în alte ţări, s-ar învârti după soare.