Cu trenul în vacanță, în România: aer condiționat defect, gândaci și locuri fără bagaje
Galerie foto
Turiștii străini care folosesc un autobuz sau un tramvai își formează imediat o părere despre țara în care se plimbă, în funcție de calitatea serviciilor de care au parte în acel mijloc de transport public.
Dacă nu găsesc nicio indicație într-o limbă de circulație internațională sau dacă așteaptă zeci de minute într-o stație, se gândesc imediat că cei aflați la putere nu dau 2 bani pe călători și că, poate, sunt corupți. Iar dacă un turist străin vede gunoaie aruncate pe jos în metrou sau observă călători cărora nu le pasă de masca de protecție, se poate gândi că ”așa este românul”, lipsit de bun simț.
Trenul este unul dintre mijloacele de transport care, în țările din Uniunea Europeană, este folosit cu succes pentru reducerea și fluidizarea traficului rutier, atât pe distanțe mari, cât și mai mici.
În România anului 2020, însă, trenul poate fi considerat un mijloc de ”tortură” a călătorilor. Dacă este vară, riști să te sufoci cu masca la gură atunci când nu merge aerul condiționat, iar dacă este iarnă .. ai putea îngheța, dacă nu merge încălzirea.
În timp ce, în multe țări, Wi-Fi-ul a devenit deja o opțiune banală în vagoanele de tren, în România nici măcar în toate compartimentele de la Clasa I nu găsesti o priză pe care să o poți folosi pentru orele lungi de călătorie. Iar viteza medie cu care merge un tren în România este îngrozitoare pentru așa zisul ”secol al vitezei” în care trăim: 68,86 km/h (potrivit ultimului raport de Control al Guvernului).
România, anul de grație 2020. Epidemia de Covid-19 a schimbat obicieiurile turiștilor, forțându-i să caute destinați interne.
În vacanța de vară, românii nu au mai ajuns în Grecia, Bulgaria sau Turcia, din cauza restricțiilor sau a condițiilor speciale impuse din cauza infectărilor. În aceste condiții, turismul intern a explodat, iar stațiunile care oricum erau aglomerate în sezonul de vară (precum Mamaia, Eforie Nord sau Vama Veche), acum … s-au supraaglomerat.
Așa se face că, dornici să exploreze și zone "mai puțin cunoscute" și, implicit, mai puțin aglomerate, mulți turiști au ales anul acesta să meargă în Deltă. În prezent, gradul de ocupare este 100 %.
Ca să ajungă în Deltă, cei care vin din București au de parcurs un drum de aproximativ 3 ore și jumătate cu mașina până în Tulcea. În schimb, cei care sunt mai puțin norocoși trebuie să îndure cel puțin 5 ore și jumătate cu CFR-ul.
Da. În România, un tren face aproape 6 ore pe o distanță de 280 de kilometri, pentru că, în total, pe rețeaua feroviară sunt 1.236 restricții de viteză permanentă, cu o lungime totală de 1.335 km.
Datele oficiale arată că, la începutul anului 2017, se aflau în evidență, pe rețeaua CFR SA, 1.206 de ”puncte periculoase”, însumând o lungime de circa 604 km, iar până la data de 30 august 2019, ca urmare a lucrărilor executate, au fost scoase din evidență un număr de 74 de puncte periculoase și au apărut alte 39 de noi puncte periculoase, astfel încât, la data de 30.08.2019 se înregistrau în evidențele Direcției Linii un număr de 1.171 ”puncte periculoase”, însumând circa 592 km.
Noi ne aflăm în anul 2020 și, în concluzie, presupunem că din 2017 și până astăzi numărul ”punctelor periculoase” de pe rețeaua CFR s-a mărit. Altfel nu se explică motivul pentru care viteza medie este în continuare atât de mică.
Experiența călătoriei cu trenul CFR este una dificilă și lipsită de confort pentru pasageri, iar cauzele sunt ... (prea) multe. Acest lucru este binecunoscut nu numai de către noi, românii, pe propria piele, ci și oficial, la nivel european.
Să o luăm de la început. Aventura începe în momentul în care vrei să cumperi bilete online pentru familia ta, formată din 2 adulți și 2 elevi. CFR oferă gratuitate pentru toți elevii, însă, ce să vezi, deși se recomandă cumpărarea online a tichetelor - pentru evitarea contactului direct, din cauza Covid-19 - acest lucru nu este posibil. Cine dorește gratuitate pentru elevi trebuie să se deplaseze personal la Gară sau la agențiile locale.
Zis și făcut. Ajuns la agenție, primul lucru care sare în ochi este geamul de plexiglas din fața angajatei CFR, care ar trebui să o apere de Covid. De asemenea, pentru că se află într-un spațiu închis, ea trebuie să poarte o mască. O poartă, dar ... aceasta atârnă de o ureche. O imagine cam neplăcută.
Întreb cu teamă dacă se poate plăti cu cardul. Se poate, dar este riscant, îmi răspunde femeia. O dată merge, altă dată nu. Așa că mă îndrept către bancomatul din hol, care... nu funcționează. Iarăși neplăcut.
Ies afară în cele 37 de grade Celsius (foarte neplăcut, bineînțeles), căutând un bancomat care să-mi dea bani pentru CFR. Într-un final, biletele sunt cumpărate dus-întors, verific zilele să se potrivească cu ce am cerut, dar nu controlez și amplasarea locurilor.
Mare greșeală. Aveam să aflu într-un mod foarte neplăcut, mai târziu, chiar la întoarcere, că cele 4 locuri fuseseră "sparte" în trei zone diferite (2 locuri alăturate, iar celelalte 2 erau și ele separate, la distanță de primele 2), astfel că familia era forțată să stea împrăștiată, pentru că așa decisese un calculator de la CFR. Neplăcut, nu?
Cum ar fi fost dacă elevii ar fi fost de vârstă mică, la clasa I? Părinții ar fi fost, probabil siliți să negocieze schimbarea locurilor cu alți călători, ca să stea lângă copii. Neplăcut, nu?
Locuri fără spații de bagaje, gândaci și aer condiționat defect
Ajunși în tren, avem o primă surpriză! Neplăcută, desigur. Suntem 4 persoane, avem 4 geamantane și 3 rucsacuri, dar ... niciun loc pentru bagaje.
FOTO, jos: deasupra scaunelor nu este niciun spațiu pentru bagaje.
Sunt 4 banchete care nu au deasupra lor niciun loc de depozitare a bagajelor, într-un tren plin cu turiști care vor sa ajungă în Delta Dunării, pe un drum de 5 ore și jumătate. Foarte neplăcut.
Soluția? Te cerți cu ceilalți călători, punând bagajele pe locurile lor sau peste ale lor.
Se mai poate întâmpla ceva neplăcut, într-un tren, după toate acestea? "Never say never", zic americanii, și au dreptate. La întoarcerea în București avem același tren, format din doar 2 vagoane. De data aceasta, pentru că este sâmbătă, nu mai este aglomerație. Totul pare să meargă bine, însă... este doar o iluzie.
La o oră de la plecarea din Tulcea, trenul se oprește brusc lângă un mănunchi de papură de pe un câmp.
Conductorul începe să alerge de la un capăt al vagonului la celalalt. O dată, de 2 ori, de 3 ori.. Nu se mai oprește. Ceva s-a întâmplat, dar ce? Transpirat de atâta alergatură, conductorul reușește să pornească trenul, după aproximativ 20 de minute de sfaturi primite prin casca de telefon.
Însă ceva nu este în regulă. Aerul devine tot mai încins, iar noi respirăm tot mai dificil cu măștile pe figură. Mă duc la conductor și îl rog politicos să dea drumul la aerul condiționat. Nu se poate, vine răspunsul neplăcut. S-a stricat calculatorul, iar ăsta e singurul mod să mergem - manual - mai spune bărbatul, destul de politicos.
FOTO, jos: Un călător ține mâna ridicată la geamul deschis, din cauza căldurii, după ce s-a defectat aerul condiționat!
Resemnați, dăm drumul la geamuri, ca să putem respira. Pe moment, călătorii par să răsufle ușurați, însă... nu sunt chiar toți fericiți. Motivul? O jumătate de vagon nu are geamuri de aerisire. Călătorii nu au ce să deschidă! Ghinion, cum ar spune un ardelean.
Bonus, la un moment dat, pe podea apare un gândac de bucătărie, care aleargă înnebunit de căldură ca să găsească un loc mai răcoros, spre disperarea unei femei care l-a văzut imediat. Din fericire, insecta dizgrațioasă este ucisă în scurt timp de un copil, dar nu înainte de a fi fotografiată ... cu telefonul mobil.