Disperarea unei mame din Ucraina, lângă cadavrul copilului: “Puiul mamii, te implor, deschide ochii”

Vezi aici cele mai recente informații despre Războiul din Ucraina | LIVE UPDATE

Pe de altă parte, bombele au căzut din nou, sâmbătă, la periferia orașelor Kiev și Liov, dar și la Harkov, unde au murit și 3 copii. 

Cel puţin zece persoane au fost ucise şi alte 35 au fost rănite după ce rușii au lansat bombe asupra unui cartier din Harkov. Între victime se numără un bebeluș și 2 băieți, de 12 și respectiv 15 ani. O durere fără margini i-a cuprins pe părinții lor.

Nina Shevchenko: “Puiul mamii, te implor, deschide ochii!

Bunica: “Lăsăți-mă să-l văd! Raza mea de soare! Am vorbit chiar azi cu el. De ce să mai trăiesc, dacă tu nu mai ești!? Blestemați să fie! Să nu-și mai găsească tihna nici pe Pământ, nici în Ceruri!”.

Guvernatorul regiunii le-a cerut localnicilor să nu iasă pe stradă decât pentru urgențe majore.

Karolina Fursova: „A căzut obuzul. Am încercat să fug, dar iar a căzut ceva lângă mine. Șrapnelul zbura în toate părțile. O femeie, fie binecuvântată, m-a protejat cu trupul ei. Totul e în regulă, nu mai plânge, scumpă mea! A trecut..”

Vadim Krikun, rezident Harkov: “Rachete Grad, muniții cu fragmentare, au explodat în aer la 80 de metri deasupra capetelor noastre. Am căzut la pământ”.

Sergey Kirichenko, prietenul unui rănit: “Ce le-a făcut prietenul meu rușilor? Dar băiatul acela care a fost adus mort din stradă?? Cu ce i-au supărat pe ruși?? Cum să facem pace cu monștrii ăștia?”.

Au răsunat sirenele în Kiev, Liov ori Dnipro

Peste noapte, dar și de dimineață, au răsunat din nou sirenele în Kiev, Liov ori Dnipro. Rușii susțin că au lovit fabrici și depozite de armament, dar - potrivit primarului din Dnipro- una dintre țintele atinse a fost o fermă abandonată.

Sirenele i-au înspăimântat, sâmbătă, și pe locuitorii din Kramatorsk. Zeci de oameni erau strânși pe marginea drumului în așteptarea unei ocazii de a fugi din zona, după ce săptămâna trecută 59 de persoane au pierit în urmă bombardarii gării.

În Mariupol, ruşii încearcă să şteargă urmele execuţiilor

Autorităţile ucrainene spun că, în Mariupol, ruşii au început să dezgroape morţii aruncaţi în gropi comune, ca să şteargă urmele execuţiilor. Pentru asta au adus în zonă mai multe crematorii mobile.

Localnic Mariupol: “Am venit să ne vedem fiica. Apoi a început bombardamentul. Ne-am ascuns într-un subsol, soţia mea abia mai poate să mai meargă, abia am scos-o de acolo. Acum trăim într-un garaj. Încerc să plec de aici”.

Sute de militari ucraineni încă rezistă în câteva puncte fortificate din oraş. Unul dintre ele e uzina Azovstal, unde ruşii au folosit vineri, pentru prima oară, bombardiere strategice ca să anihileze rezistenţa. Peste 100 de mii de civili încă sunt captivi în orașul distrus.

Evadare ieșită din comun

Povestea evadării lui Dimitri Yurin din acest infern este ieșită din comun. Bărbatul a înotat 3 ore în apele foarte reci ale Marii Azov.

Dimitry Yurin, refugiat din Mariupol: “Era foarte frig, dar știam că voi reuși. Mi-am legat 2 bidoane goale de câte 5 litri de fiecare mâna, ca să nu mi se vădă capul. Să pară că e doar gunoi care plutește în apă”.

Dmitri a trecut de pozițiile rușilor și a ieșit la mal într-un sat pescăresc. De acolo a început partea a doua a călătoriei către Liov. I-a luat trei săptămâni, ba pe jos, ba cu trenul, trecând de zeci de puncte de control ale rușilor.

Artem Anatolievich Kuzmenko: „Asta e casa mea, am trait în pivniță 3 săptămâni și, către sfârșit, nu mai aveam nimic de mâncare, doar un strop de apă. Sunt șocat de cât e de liniște aici. Când am plecat din Mariupol, a trebuit să calc peste cadavre”.

Doi prieteni din copilărie au fost uciși de ruși și aruncați în aceeași groapă

Jalea stăpânește în toate localitățile eliberate în ultimele săptămâni de sub ocupația rusă.

În vârstă de 28 de ani, Viktor Bălai și Pavel Kolodenko au crescut împreună, la câteva case distanță pe stradă... Păcii, dintr-un sat situat foarte aproape de Bucea. După 2014, amândoi au slujit în armata Ucrainei, în Donbas. Pe 24 februarie, când a început războiul, Viktor și Pavel s-au înrolat din nou.

Trupurile lor mutilate au fost găsite în aceeași groapă făcută la repezeală de ruși. În urma lor au rămas două familii devastate de suferință. Olga Dovhoshap, bunica lui Viktor: “Nici n-am mai apucat să-l văd. A crescut fără tată”.

Olena Bălai, mama lui Viktor: “L-au torturat. Nu i-au cruțat nicio parte a corpului. Băiatul meu nu mai e.. Mi-am pierdut copilul”.

Ultima oară, Olena a vorbit cu băiatul ei la sfârșitul lui februarie, când tancurile rusești au intrat în sat.

Ultimele lui cuvinte au fost: "Mama, te iubesc dar trebuie să plec. Trebuie să-mi apăr țară."

Pentru mama lui Pavel, singură alinare e să se uite în neștire la forografiile cu fiul ei.

Tetiana Kholodenko, mama lui Pavel: “Mi-e greu să rostesc asta, dar o s-o spun, l-au ucis cu un glonte în gură. Creierul i-a fost proiectat în gluga hanoracului. Avea degetele și brațele rupte. Erau prieteni, au fost torturați împreună și au murit împreună. Și i-au aruncat în aceeași groapă”.