Cum au devenit câinii fără adăpost „mascotele” zonelor abandonate de la Cernobîl
Galerie foto
„Ne aflăm într-o pădure din apropiere, când un câine aleargă spre noi. Este slab și are ochii galbeni. Igor, ghidul nostru, se întinde spre el. Ochii câinelui strălucesc când Igor pune mâna pe un băț și îl aruncă printre copaci. Distras, animalul se duce după el, iar micul nostru grup pleacă mai departe. Câinele apare din nou și pune bățul la picioarele lui Igor. Îl aruncă din nou, iar câinele îl aduce înapoi”, relatează o jurnalistă The Guardian.
Igor este unul dintre localnicii pentru care câinii din zonă sunt niște figuri familiare. Tarzan este doar unul dintre cei peste 300 de maidanezi care trăiesc la Cernobîl.
„Mama lui a fost ucisă de un lup. Acum, ghizii au grijă de el, se joacă cu el. E doar un pui”, spune Igor.
Pe o suprafață de 2,600 de kilometri pătrați, trăiesc aproximativ 300 de câini fără stăpân. Atunci când familiile și-au părăsit locuințele, și-au lăsat în urmă animalele de companie. Astfel, au fost trimiși militari care să îi ucidă, însă unii au supraviețuit și au populat zona.
Însă viața nu este ușoară pentru maidanezii de la Cernobîl. Ei trebuie să reziste iernilor grele, dar și nivelului mare de radiații. Din acest motiv, câinii trăiesc, în medie, șase ani. Ca să supravețuiască, aceștia își caută mâncare în jurul cafenelelor locale, unde sunt hrăniți de turiști. Astfel, neoficial, animalele fără adăpost au devenit mascotele regiunii.
„De cele mai multe ori, vizitatorii îi găsesc drăguți. Însă unii cred că sunt contaminați, așa că nu se apropie de ei. Pentru că ne temem de reclamații, încercăm să evităm câinii fără adăpost atunci când le prezentăm vizitatorilor zona. Personal, însă, eu îi iubesc”, mărturisește Nadezhda Staroudub, un ghid care oferă tururi la Cernobîl.
De serviciile medicale ale animalelor fără adăpost se ocupă o organizație non-guvernamentală din Statele Unite. Astfel, în zonă au fost deschise trei clinici, unde câinii sunt vaccinați împotriva rabiei și a altor boli.
„Nu cred că zona va rămâne vreodată fără câini maidanezi, însă vrem ca numărul lor să fie redus, ca să ne putem ocupa de hrănirea și îngrijirea lor pe termen lung”, spune Lucas Hixson, co-fondator al ONG-ului, subliniind necesitatea sterilizării acestora.