Ce înseamnă dacă ne este în continuu poftă de ceva dulce. Explicațiile medicului specialist

Galerie foto

Același lucru îl fac kilogramele în plus. Sucul dulce păcălește creierul. Suferă, însă, rinichiul.

Ce-aș mânca ceva dulce! Când îmi trece prin cap această idee, nu am nevoie de ceva dulce, nu îmi cere organismul ceva dulce. Am nevoie de mâncare, dacă nu am mâncat la timp, și de control.

În creier vin rețele de informații prin nervi și prin hormoni, de la țesutul gras, de la pancreas, din aparatul digestiv. Creierul reglează apoi balanța între energia intrată prin hrană - caloriile - și consumul energetic. Apetitul e reglat de sistemul nervos central, dar de trei locuri diferite.

„Mi-e foame, mănânc”. Aceasta e foamea normală, fiziologică. O conduce o parte din creier - hipotalamusul. Foamea fiziologică trebuie urmată de mâncare, nu de ceva dulce.

Citește și

Mâncare livrată cu drona, în capitala Sloveniei. Ce a comandat primarul

Prof. univ. dr. Cătălina Poiană, medic primar endocrinolog: „Acolo sunt hormoni care îți crează foame și hormoni care îți cresc sațietatea. Din jocul acestora se reglează această părticică a comportamentului alimentar”.

„Mi-e poftă de ceva bun!”, „Ce-aș mânca ceva dulce!”. Plăcerea de a mânca. E reglată de o altă parte a creierului - sistemul mezolimbic. Încercați să controlați senzația! E doar un sentiment.

Al treilea loc - lobul prefrontral. Funcția executivă. „Decid să mănânc!”. Decizia de a mânca este ultima în complicatul comportament alimentar. Decizia stă, conștient, la dumneavoastră.

Dar nu am respectat niciodată aceste comenzi ale creierului și am nevoie de regim alimentar. Inițial, am nevoie să scap de 10-15% din greutatea corporală. Abia acum, scăderea în greutate are efect pozitiv pe toate sistemele de informație din organism.

Urmează încă un proces complicat. Adaptarea.

Prof. univ. dr. Cătălina Poiană, medic primar endocrinolog: „După ce am scăzut în greutate, organismul dezvoltă un mecanism adaptativ la această pierdere - scade consumul de energie, deci tot la dezechilibru ajungi. În cadrul acestui mecanism adaptativ sunt dezechilibre între hormonii din hipotalamus. Unii cresc apetitul, alții sau semnale de sațietate. Hormonii care cresc foamea sunt exacerbați și cei care dau semnale de sațietate sunt reduși, tot din adaptare după o reducere ponderală. După o scădere în greutate, oranismul se luptă să se adapteze și atunci recâștigi în greutate sau scăderea nu mai e posibilă”.

Aceasta pentru că senzația de foame va fi mare, iar senzația de sațietate apare mai greu, din cauza hormonilor produși de hipotalamusul care se adaptează la noua greutate. De aceea, aveți nevoie de medic. Obezitatea este o boală și se tratează de către medic.