Cum ne setam creierul să vadă lucrurile pozitive. Totul începe în copilărie

Ai grijă să nu cazi! Ai grijă să nu te urci în copac! Ai grijă ca peste tot sunt pericole!" Chiar se pot intampla. Dar acest comportament faţă de un copil îi va restrânge acţiunile.

Vedeţi ca şi lucrurile bune se învaţă. Cum? Cu încredere în propria persoană. Astfe încât, când apare un obstacol, vă gândiţi că îl depăşiţi. Şi nu va apuca panică! Cum explicaţi propriului copil aceste lucruri?

Frica este o emoţie datorită căreia supravieţuim.

“Sunt atent pentru că mi-e frică să nu cad”, “Sunt atent când traversez strada pentru că mi-e frică să nu vină vreo maşină în grabă!".

Citește și

Anxietatea este o boală care apare în copilărie. Care sunt cauzele apariţiei

Problema este că, dacă cel mic creşte doar cu idea de: “mi-e frică”- îi construiţi, de fapt, boala numită anxietate.

Copilul nu are nevoie de raţionamentul:  "ţi-e frică, nu faci”. Ci de: "ştiu că ţi-e frică, dar sunt lângă tine şi te ţin de mână. Şi reuşim!".

Aşa îi contruiti încredere în propriile forţe. Dar şi în dumneavoastră. De această încredere o să aibă nevoie în faţa oricărui examen.  "Hai să încercăm împreună, hai să ne jucăm împreună. Hai, încearcă singur".

Copilul aşteaptă să audă acest tip de mesaj toată copilăria. Cortexul prefrontal, cel care ne ajută să luăm decizii de adult, este construit complet abia la 24 de ani. Până atunci, de fapt, tine copilăria.