2 din 10 adolescenţi suferă de depresii şi au probleme la şcoală. Ce pot face părinţii

Preocupaţi să le asigure confortul financiar, aceştia uita că cel mai preţios dar pentru copiii lor este timpul petrecut împreună. Prăpastia dintre generaţii poate avea efecte severe nu doar asupra relaţiilor din familie, ci şi asupra comportamentului adolescenţilor.

Tulburările emoţionale majore, atât la copii cât şi la adolescenţi, au la baza aproape întotdeauna o relaţie distorsionată cu părinţii. Atenţie, nu vorbim de familii există abuzuri şi neglijenţa. Aceşti părinţi îşi iubesc copiii, dar nu ştiu să le comunice, prin cuvinte şi mai ales prin fapte, "sunt mereu alături de tine, vino să-mi spui, să vorbim oricând te preocupă ceva". Între 12 şi 18 ani, adolescentul este, emoţional, încă un copil, şi pierde uşor direcţia, dacă nu vede în mama sau tată un refugiu şi o constantă a vieţii sale.

Doi din zece adolescenţi trec prin depresii, au probleme de concentrare la şcoală, chiulesc sau dezvolta comportamente agresive şi vicii. E aproape imposibil să se ajungă aici, spun specialiştii, dacă părintele îşi cunoaşte copilul.

Dr. Gabriella Bondoc, Medic Psihiatru: "Să fie atenţi dacă copilul se retrage din relaţia cu ei pe o perioadă prelungită de timp. Sigur că niciun adolescent n-o să-şi dorească neapărat să comunice cu părinţii. O întrebare este "prietenii voştri consuma acea substanţă?" fie că e vorba de tutun, alcool sau droguri. Pentru că, dacă prietenii consuma, cel mai adesea şi adolescentul consumă."

Citește și

Specialiști: 1 din 7 tineri are probleme psihice sau de comportament. Semnele evidente

Jumătate din tulburările psihice debutează până la vârsta de 14 ani. Deseori, familia nu bănuieşte ceea ce devine evident pentru colegi. n mijlocul unei furtuni, căutam din instinct pe cineva sau ceva, să ne ofere salvare. Revolta faţă de proprii părinţi poate fi un strigăt de ajutor. Important e să fie auzit.

Mulţi părinţi au două joburi şi asta complică lucrurile în ceea ce priveşte copilul. Chiar dacă sunt licee bune, chiulesc de la şcoală şi părinţii nu ştiu absolut nimic.

Dr. Gabriella Bondoc, Medic Psihiatru: "nstabilitatea disponibilităţii părintelui este o sursă de suferinţă profundă. Muncesc mult, nu sunt disponibil. Dintr-o dată îmi aduc aminte că am un copil. Şi o săptămână-două sunt acolo lângă el, calm şi blând şi bun, şi apoi mă întorc la ale mele. Genul ăsta de treceri de la căldură la mai puţină căldură poate să facă foarte mult rău."

Uneori, devine clar că părintele nu se descurcă singur; adolescentul devine violent sau se izolează complet, dispare de acasă, plânge mult sau vorbeşte despre moarte ca despre o eliberare. Nu este un punct fără întoarcere! Aici trebuie căutat specialistul- psiholog sau psihiatru... sau ambii, lucrând în echipă.

Iar aici chiar avem o veste bună: spre deosebire de generaţiile trecute, adolescenţii de azi sunt mult mai deschişi la intervenţii de acest fel. Nu le este ruşine că au o problemă şi nu se ascund de "gura lumii". Tratamentul poate dura câteva luni. Pentru viitorul adult, beneficiile sunt însă uriaşe.