Mii de ucraineni au intrat în România, în ultimele 24 de ore. Centrele de cazare ale Imigrărilor, aproape pline

Vezi aici ultimele informații despre Războiul din Ucraina | LIVE UPDATE 

Refugiații care vin la noi sunt ajutați de voluntari sau de autorități. Dacă cei mai mulți își continuă drumul spre alte țări, sunt și ucraineni care vor să rămână aici, deocamdată.

Maria este jucătoare de polo și este legitimată de cinci ani la clubul Dinamo din București. Este din Ucraina, iar cea pe care a condus-o la trenul spre Viena este prietena ei din copilărie.

Maria Dvorzhetska, jucătoare de polo: Acum familia mea e în Kiev. Au fost într-o localitate de lângă și au fost nevoiți să evacueze din cauza luptelor.

Citește și

Mobilizare istorică a NATO în fața amenințării ruse: ”Din păcate, ăsta e doar primul capitol din războiul lui Putin”

Reporter: Nu pot veni aici?

Maria Dvorzhetska: Nu, pentru că tata nu poate, iar mama nu vrea să îl lase pe tata singur.

Katerina a fost profesoară de franceză în Odesa. A ajuns în România pe 11 martie, alături de fiul său. A venit la Gara de Nord ca să-și întâmpine o prietenă. Tatăl Katerinei a rămas să lupte, deși are 66 de ani.

Reporter: Cum e? Ați vorbit cu el?

Katerina: Da, vorbim în fiecare zi... Vorbim și îmi spune cât e de oribil.

Reporter: Dar e teafăr?

Katerina: Da, așa cred, țin legătura cu el toată ziua, dar îmi e tare frică pentru el.

Potrivit autorităților, în România sunt cazați provizoriu aproximativ 80.000 de refugiați ucraineni. Printre ei este și pe Yanina, o asistentă medicală din Odesa care a primit adăpost în București pentru ea și o parte din familia ei.

Ilia este fiul ei mai mic. Fiul cel mare, soțul și tatal au rămas să lupte pentru Ucraina. Soțul este medic anestezist și e mare nevoie de el la spitalul din Odesa.

Yanina se gândește cu teamă și la fratele ei, blocat cu sotia într-un adăpost subteran din orașul Mariopol.

Sunt însă și ucraineni care se descurcă fără ajutor pentru că au posibilități financiare. De exemplu, la un hotel recent deschis în inima Capitalei sunt peste 50 de ucraineni. Pe străzile din Centrul Vechi am întalnit-o și pe Natalia. A ales un alt hotel, unde s-a cazat cu câinele ei de 30 de kilograme.

Natalia: „Am ajuns azi, la 5 dimineața, de la Kiev. Oamenii sunt buni, pot să mănânc mâncare, pot să beau cafea. Și nu sunt sirene, de exemplu în orașul meu nu puteam să dorm”.

Ca mulți dintre semenii ei, Natalia nu știe încotro să plece. Nimeni nu îi poate spune cât va fi nevoită să stea departe de țara ei sau dacă la finalul războiului va mai avea o casă la care să se întoarcă.