Angajații de la Protecția Copilului vor fi amendați dacă nu își fac treaba. Nereguli uriașe descoperite
Your browser doesn't support HTML5 video.
Măsura a fost luată de preşedintele Autorităţii după ce a constatat că unii dintre subalterni nu au făcut mai nimic pentru a le găsi o familie copiilor abandonaţi.
Deşi pare greu de crezut, au fost cazuri în care unii asistenţi sociali nu au pus pe listele de adopţii copiii de care răspundeau. Pentru a nu mai face dosare, i-au lăsat în plasament, la un asistent maternal.
Mădălina Turza, președintele Autorității pentru Protecția Copilului: "Trebuie să recunoaştem şi adevărurile dureroase din sistemul de protecţie. Este evident că există şi această intenţie de a prezerva nişte locuri de muncă şi nişte salarii aferente - ceea ce este profund imoral şi chiar ilegal."
În alte situaţii, de exemplu, copiii erau trecuţi în acte ca având handicapuri grave, dar - în realitate - erau sănătoşi. Astfel ei figurau pe lista copiilor greu adoptabili.
Aceasta este şi situaţia lui Eduard, un băieţel din Braşov. Dintr-un copil născut sănătos, susţin părinții adoptivi, a devenit pe hârtie unul cu probleme grave şi, în timp, aşa-zis-ul sistem de protecţie l-a mutat de la un asistent maternal, la altul.
Roxana Morariu, mamă adoptivă: Nu mergea, nu ştia vorbească, nu mânca, a fost un copil foarte chinuit. Reporter: În dosarul lui scrie că a fost născut cu handicap? Roxana Morariu: Nuuuu. El s-a născut perfect sănătos. Dacă n-a avut mamă şi tată, n-a avut cine să-l înveţe să se ridice.
Eduard a avut şansa să-şi găsească, în final, o familie. Are parte de dragoste şi de susţinere, iar acum aproape că şi-a revenit în totalitate.
Alţi 8.000 de copii au rămas însă ascunşi în sistem, unii dintre ei, trecuţi cu diagnostice fictive. Situaţia a fost descoperită în urma unui amplu control demarat de Autoritatea pentru Protecţia Copilului. De aici şi ordinul preşedintelui instituţiei, prin care asistenţii sociali care nu-şi fac treaba să fie amendaţi, cu sume cuprinse între 1.000 şi 3.500 de lei.
Mădălina Turza, președintele Autorității pentru Protecția Copilului: "Am constatat că există nenumărate cazuri în care managerii de caz nu-şi fac treaba: fie evită, fie uita să deschidă dosarele de adoptabilitate a copiilor şi copiii rămân prizonieri în sistem ani şi ani la rând."
În aceste condiţii, nu este de mirare că adopţiile în România durează mult, deşi legea s-a schimbat.
Reporter: De ce aţi aşteptat 2 ani? Mamă adoptivă: Singurul răspuns pe care l-am primit de fiecare dată era: "Nu sunt copii spre adopție". Nu credeam, dar nu aveam ce să facem. Eram pur şi simplu la mâna lor."
Azota Popescu, Asociația Catharsis: "Cu noua lege, atestatul are valabilitate 5 ani, dar în fiecare an, familia trebuie să prezinte acte doveditoare. Tot nimic n-am făcut. Acest atestat ar trebui să fie valabil până la finalizarea adopţiei, iar adopţia să înceapă în momentul în care copilul a fost abandonat de cei care i-au dat viaţă."
Alte cauze pentru aşteptarea lungă ar fi şi criteriile pe care le pun părinţii, dar şi întârzierile din instanţele de judecată.