Formația ALTAR și-a lansat al 6-lea album, ”Rapsodia românească”. Teo Peter: ”Îndeamnă la unitate națională sau frățească”

Galerie foto

Înfiinţată in 1991 la Cluj-Napoca, formaţia ALTAR s-a impus de la primele apariţii live ca fiind una dintre cele mai prestigioase trupe rock din România. Încă de la inceput, ALTAR a fost o promotoare a muzicii de atitudine, cu un puternic impact social, iar activitatea formatiei constituie, probabil, cea mai importantă pagină din istoria scenei rock metal autohtone.

Noul album poate fi deja ascultat pe platformele de streaming, iar piesele sunt cunoscute de public, fiind cântate în concerte sau lansate sub formă de videoclip pe canalul oficial de YouTube al formației.

De altfel, cele 9 piese de pe ”Rapsodia românească” au fost compuse între anii 2012-2022, iar albumul poate fi cumpărat și în format fizic, pe CD, ”pentru colecționari”.

Citește și

Misterioasa trupă Doomnezeu, concert în București: ”Sperăm ca lumea să plece făcându-și cruce”

”Rapsodia românească” este un album de rock social, un stil pe care foarte puține trupe autohtone se mai încumetă să-l abordeze, de ”atitudine” și protest față de ”hoție și prostie” în special la adresa clasei politice, a conducătorilor, dar îi vizează și pe cei care asistă pasiv la degradarea societății, într-o stare de resemnare de genul … ”mă, tată, mă”, ”asta e”, ”ghinion”.

În afară de cântecul care dă și titlul albumului, piese precum ”S.O.S.”, ”Povestea noastră”, ”Toți ca unul” sau ”Vreau să fiu președinte” transmit un mesaj puternic de implicare, dar reflectă totodată și starea în care se află acum România.

Iar, în acest sens, coperta albumului este foarte sugestivă: un craniu vopsit în culorile naționale.

În schimb, ”Să vină un înger” este o melodie al cărui videoclip este dedicat victimelor incendiului din Clubul Colectiv.

Albumul ”Rapsodia românească” se află la granița perfect melodioasă dintre metal/crossover și punk, iar cel mai bun exemplu este ”Vreau să fiu președinte”: un cover al celebrei piese "Anarchy in the UK" al trupei de punk Sex Pistols, dar cu versuri în limba română, scrise de Teo Peter - ”un pamflet rock ce trebuie tratat ca atare”, spun membrii trupei.

Ca să înțelegem mai bine mesajul acestui album, dar și ca să mai aflăm câte ceva din trecutul trupei ALTAR, am stat puțin de vorbă cu Teo Peter (fondator al formației, chitară bas, voce).

Cristian Matei ”Mumu”: ”În 1992, trupa Altar a avut primul concert de la înființarea sa, iar în 1993 ați lansat primul vostru album, ”The last warning”, o ”casetă death-metal” care a fost primită extrem de bine în underground-ul românesc. Au trecut 30 de ani de atunci, iar ”Rapsodia românească” este total diferită, ca stil, de ceea ce cânta Altar pe vremuri, de exemplu, în ”Prison of death”.

Schimbarea este nu doar în stilul muzical, ci și în versuri. De câțiva ani deja, Altar are mesaje sociale foarte puternice, care reflectă o anumită stare de spirit - de cele mai multe ori de nemulțumire, iar uneori și de mândrie națională.

Cum ați ajuns la această schimbare de stil și de mesaj în toți acești ani? Cum de ați renunțat la death-metal și limba engleză?”

Teo Peter: ”În primul rând, se impun câteva precizări. Primul concert al trupei a fost susținut pe 10 februarie 1991 la Cluj, această fiind și data pe care o considerăm a fi aniversară pentru noi. În fapt, la nivel de repetat în cameră, componență completă și nume, trupa exista deja din vara anului 1990. Într-adevăr, primul album , editat în ‘93 pe casetă, iar în ianuarie ‘94 și pe vinyl, a fost cel mai bine vândut produs rock metal de după revoluție.

În privința stilului muzical, sigur, au existat schimbări de stil. Am cântat întotdeauna ce am simțit. Am abordat pe albumele noastre toată paleta de subgenuri rock, de la death la hardcore și de la power la heavy metal. Am scris piese ultra agresive, dar și balade rock. Putem vorbi de o evoluție în timp, ceea ce este normal să se întâmple într-o trupă, de-a lungul a 32 de ani. Însă e mult spus schimbare de stil și mesaj. Mesajul nostru a avut conotații socio-politice chiar de la început. Și aș da aici ca exemplu piesa Mr. President, care a fost creată în 1992, cântată în concerte, iar ulterior editată pe albumul ”Respect”, în 1995, album care abordează aproape pe toate piesele contextul socio-politic.

De facto, acest mesaj a rămas mereu o constantă a formației, acesta fiind propagat și regăsindu-se din abundență și pe albumul ”Atitudine”, editat în 2006. Iar dpdv muzical, să ne amintim că noi cântăm încă din ‘91 în concerte și ”Prison of death”, dar și ”Don’t Cry”, ”Paradise City” sau ”Knocking on Heavens Door” de la Guns, așa că am cochetat mereu și cu muzica, hai să zicem, mai accesibilă, nu doar cu duritățile.

Iar ”Rapsodia românească”, ca muzicalitate vorbind, urmează oarecum linia albumului nostru ”Born Again,” editat în 1998. Adică în secolul, ba chiar mileniul trecut, deci nu putem spune că am schimbat macazul brusc și peste noapte :). Începutul și primul nostru album s-au datorat mai mult unui context favorabil și pe trend pentru acel gen muzical, la acel moment.

Ulterior, compozițiile și modul de exprimare au evoluat în tandem cu maturizarea noastră muzicală și personală. Cât despre trecerea la texte în limba română, am luat această decizie odată cu revenirea noastră în 2003, după o pauză de 4 ani. Am văzut asta ca pe o provocare necesară, atât pentru noi, cât și pentru publicul nostru. Rezultatul a fost extraordinar, albumul ”Atitudine”, primul în limba română, fiind extrem de bine primit iar piese ca ”La noi, ”Atitudine”, ”Singur împotriva tuturor”, ”Născut învingător” sau ”Necenzurat” au devenit adevărate hituri cântate azi de public, cot la cot cu noi la toate concertele. În esență, albumul ”Rapsodia românească” este o continuare firească a albumului ”Atitudine”.

Cristian Matei ”Mumu”: Inclusiv coperta noului album Altar, ”Rapsodia românească”, are un concept naționalist, atât prin titlu, cât și prin grafică.

În versurile piesei care dau și numele albumului, voi spuneți așa:

”Am visat într-o noapte că totul s-a schimbat, Se făcea că Dumnezeu ne-a binecuvântat Nu mai era hoție, nu mai era prostie”.

Ce vă nemulțumește cel mai mult legat de România? Considerați că ”prostia și hoția” ne afectează pe noi, ca nație?

Teo Peter: ”Se pare că exact ceea ce-i nemulțumește pe toți românii cu capul pe umeri. Reacția publicului la concertele ALTAR, faptul că acesta cântă cu noi toate piesele de pe Rapsodia Românească, demonstreză că românii rezonează cu mesajul nostru. Faptul că tinerii se identifică cu acest mesaj ne bucură. Înseamnă că nu e încă totul pierdut, mai există speranță în această generație, care se ridică acum și la a cărei mobilizare patriotică contribuim și noi prin piese ca ”S.O.S.”, ”Povestea noastră”, ”Toți ca unul” sau ”Rapsodia românească”. Și da, hoția și prostia, în special a celor care acced în zona de putere și conducere de peste 30 de ani, sunt vectorii negativi care trag țara înapoi”.

Cristian Matei ”Mumu”: O altă piesă de pe noul vostru album, ”Să vină un înger”, face parte tot din acest context social de care vorbeam mai devreme. Melodia, care este atipică pentru formația Altar, pentru că este mai lentă, este dedicată memoriei victimelor incendiului din clubul Colectiv.

Când spun ”Colectiv”, care este primul lucru pe care îl simți? Furie? Tristețe? Deznădejde?

Teo Peter: ”Piesa nu are de ce să fie considerată atipică, se încadrează în registrul unor piese că ”Freedom” sau ”Think about”, aceasta din urmă fiind chiar mai lentă și de fapt o baladă rock în sensul cuvântului, lansate de noi în ‘98, pe albumul ”Born Again.”Să vină un înger” este o piesă compusă cu ceva timp înainte de tragedia de la Colectiv, izvorâtă dintr-o trăire personală și adresată tuturor celor care se află într-o cumpănă a vieții, fiind totodată un îndemn la speranță, la credință în Dumnezeu, care, indiferent cât de dramatică e o situație în viața unui om la un moment dat, stă întotdeauna lângă el.

Sigur că nu ne putem gândi la ce s-a întâmplat acolo altfel decât cu părere de rău și compasiune, pentru cei plecați și pentru cei rămași. Am avut prieteni care au pierit acolo și alții care au supraviețuit, dar cu traume pe viață. De aceea am dorit să le aducem un omagiu tuturor, dedicându-le videoclipul piesei, realizat special în acest sens, prin interpretarea metaforică a celor doi dansatori extraordinari care s-au transpus în rolul victimelor tragediei.”

Cristian Matei ”Mumu”: Dă-mi, te rog, câteva detalii despre ”Rapsodia românească”. Aveți invitați pe acest album? Unde l-ați înregistrat … Și de ce a durat atât de mult să îl lansați..

Teo Peter: ”Pe scurt, albumul ”Rapsodia românească” este o colecție de piese inspirate din viață, unele cu un puternic mesaj patriotic, pe alocuri ironic la adresa sistemului, care îndeamnă la unitate națională sau frățească, pe acestea amintindu-le deja mai sus. Altele cuprind emoții și trăiri sufletești și declanșează nevoia de introspecție spirituală, numind aici, pe lângă ”Să vină un înger”, piesa ”Cerul plânge”... Și pentru că ne place să vedem și partea frumoasă a vieții și a lucrurilor, avem și piese mai umoristice, pamfletare, cum ar fi ”Antitristul” și ”Vreau să fiu președinte”, piesă pe care îl avem ca invitat special pe prietenul nostru Cristi Hrubaru, acesta disputându-și muzical supremația la președinție cu solistul nostru, Andy Ghost :).

Și pentru că am ajuns aici, alți invitați de seamă sunt Florin Ștefan cu chitară solo pe două piese, un chitarist român de excepție, și Paul Planeth pe o piesă, acesta din urmă fiind și unul dintre inginerii de sunet ai albumului.

Și-au mai adus contribuția și le mulțumesc lui Nicu Barna de la Semnal M, care a cântat cu chitara, clapa și vocea pe o piesă, de asemenea, fiind și unul dintre inginerii de sunet cu care am lucrat, precum și prietenului nostru Garnoo, prezent cu voci și clape, el fiind și al treilea om de sunet cu care am lucrat, semnând și mixajul final și masterizarea albumului în studioul Liveset Recording.

Grafica extrem de reprezentativă ii aparține unui vechi prieten, care a fost lângă noi încă de la începuturi, Mircea Filip. A durat ceva până ne-am hotărât să lansăm albumul, cumva nemaifiind în trend editarea fizică de albume, dar în cele din urmă am realizat că aceste piese chiar merită să fie cuprinse pe un album și acesta să ia și formă fizică, din respect pentru munca noastră și pentru cei care ne apreciază și ne susțin.”

Cristian Matei ”Mumu”: Care este cel mai mișto lucru care vi s-a întâmplat la un concert, în toți acești ani?

Teo Peter: ”Ei, greu de spus și de ales, fiecare concert având povestea și fazele lui. O să le povestim poate cândva, într-o carte, cine știe. Cert este că am adunat multe amintiri frumoase și au fost multe întâmplări haioase în toți acești ani. Dar dacă e să ne amintim ceva acum, îmi vine în minte că eram la un show mare la Costinești, alături de alte trupe mari ale momentului, din motive obiective n-am să spun cum se numea evenimentul :). Era în ‘98, în perioada albumului Born Again și promovam acele piese în concerte.

Totul foarte fain, publicul grozav, cânta cu noi, ca de obicei. La un moment dat, într-o pauză dintre piese, a venit la mine un tehnic de scenă și mi-a spus; *Vezi ai grijă că a spus șefa din organizare că dacă mai cântați de astea cu Dumnezeu, cu Jesus, vă dă jos de pe scenă!* I-am răspuns: *Păi să încerce*.

Desigur, ne-am terminat show-ul en fanfan, cu bis, nu ne-a dat nimeni jos. Ba mai mult, am coborât de pe scenă și am mers în backstage, unde am stat vreo 10 minute și a venit unul dintre prezentatori la noi să ne spună: *Vă roagă șefa să mai faceți un bis, că publicul nu s-a potolit, scandează încontinuu Altar și nu putem merge mai departe cu programul*.... :)””

Cristian Matei ”Mumu”: Ultima întrebare. Sunteți una dintre cele mai vechi trupe de rock din România. Și, după atâția zeci de ani, voi încă aveți un public fidel și încă aveți succes pe scenă. Întrebarea este: se poate trăi numai din rock în România?

Teo Peter: ”Într-adevăr, suntem deja veterani. Și, din fericire, generații întregi ne-au apreciat și ne-au susținut de-a lungul timpului. Mulți au rămas alături de noi și vin cu copii la concerte. Alții își trimit doar copiii, unii chiar nepoții. Asta nu poate decât să ne bucure, căci în asta constă răsplata noastră. Să vedem că munca noastră nu este în zadar, că generăm încă emoții, zâmbete și bucurie celor care vin să ne asculte. Ne facem treaba cu multă pasiune încă de la început, nu s-a schimbat nimic.

Pasiunea este cea care ne-a adus în acest punct, după atâția ani, cu mari eforturi și sacrificii. Poate asta nu se vede la prima vedere. Dar se simte în tot ceea ce facem, piese, albume, concerte live. Și publicul simte asta. Banii nu au fost niciodată o prioritate pentru noi în activitatea trupei. Chiar dacă am ajuns acum să fim, oarecum, răsplătiți și financiar pentru munca noastră, noi nu am trăit niciodată și nu am putea supraviețui din pasiunea noastră. Însă am mers mereu și mergem mai departe până se poate.

Am primit un Dar de la Dumnezeu, o scânteie, este un privilegiu să stai pe o scenă în fața publicului. Dar, în același timp, este și o responsabilitate, suntem datori să dăm mai departe ceea ce ne-a fost încredințat.”

-► 15 Decembrie București - Club Quantic -► 16 Decembrie Constanța - Doors Club -► 17 Decembrie Tg. Mureș - Jazz&Blues Club -► 18 Decembrie Cluj Napoca - Hardward Pub

Bilete, aici.

Trupa ALTAR online:

- Facebook - Instagram - YouTube