Planul prin care statul român voia să treacă Jiul prin conductă. 155 de milioane de euro pe un proiect ilegal

Galerie foto

Este un atentat la siguranţa noastră, a tuturor, cât timp apa e trasă prin reţele lungi de ţevi, iar albiile râurilor devin poteci. Am fi vrut să spunem că mergem pe firul apei; de fapt, putem doar să urmăm traseul păienjenişului de ţevi care brăzdează zonele muntoase. În Defileul Jiului, parc naţional, protejat prin legi internaţionale, două hidrocentrale mari, construite în proporţie de 90%, au fost scoase de instanţa  supremă în afara legii. Proiectul de a trage Jiul prin conductă s-a oprit după ce după ce statul a pompat zona peste 155 de milioane de euro. Banii tuturor.

România are un potenţial hidrografic uriaş : peste 3500 de râuri şi pârâuri, o reţea pe care statul o administrează şi o valorifica pentru obţinerea de energie electrică, prin hidrocentrale mai noi şi mai vechi. Doar că mare parte dintre aceste râuri se găsesc în parcuri şi rezervaţii naturale, zone protejate prin legislaţie strictă, cu norme stabilite la nivel european şi pe care tot statul le gestionează.

Se ia utimul rău sălbatic al ţării, Jiul, pe care statul începe un megaproiect cu 2 hidrocentrale, o lucrare derulată şi tărăgănată aproape un deceniu şi jumătate şi care înghite peste 150 de milioane de euro, în 15 ani de ctitorie nereuşită. Un şantier întins pe teritorul judeţelor Gorj şi Hunedoara, într-o zonă pe care acelaşi stat o declară parc naţional, sub rigorile normelor europene de mediu.

În Jiu coboară vara cerbii la scăldat, în defileu sunt filmate frecvent capre negre, urşi şi multe alte sălbăticiuni. Un uriaş ecosistem, cu fauna şi flora, ţinut în viaţa de răul repede. Nu a fost nevoie decât ca un ONG de mediu să dea în judecată autorităţile, ca să obţină la finele anului trecut anularea autorizaţiilor de construcţie pentru cele două hidrocentrale, adică scoaterea în ilegalitate a proiectului.

Citește și

Sistemul energetic, jefuit cu complicitatea politicienilor. Dezastrul de la Vidraru

Firul poveştii curge începând din 2003, când sunt inaugurate primele săpături prin munte. Beneficiarul lucrării este Hidroconstrucţia, societate de stat, care a cerut şi primit de la bugetul de stat 92 de milioane de euro, pentru investiţie. Autorizaţiile de construcţie pentru hidrocentrale au fost emise în condiţiile în care, la acea vreme, zona nu avea un regim special. Doar că doi ani mai târziu, în 2005, acelaşi stat declară întreg Defileul Jiului parc naţional, perimetru protejat la nivel internaţional.

Cătălina Rădulescu, avocat ONG mediu: "Regimul de protecţie era cunoscut…şi legislaţia europeană spune că de când se propun devin arii protejate".

Legislaţia nu se aplică retroactiv, însă în acest caz lucrările au fost tărăgănate, iar autorizaţiile acordate în 2003 au expirat. Şantierul a fost sistat şi amânat ani de zile, iar Hidroelectrica a intrat şi în insolvenţă. Odată cu redresarea fost nevoie de obţinerea a două noi autorizaţii de construcţie, mai ales că începeau lucrările în albia râului, pentru cele două hidrocentrale.

Cătălina Rădulescu, avocat ONG mediu: "Trebuiau făcute studii de impact. Şi de evaluare adecvată. Există decizii ale instanţelor europene. În 2003 acordul de mediu a fost emis fără un studiu privind biodiversitatea"

De ce era nevoie de un astfel de studiu de impact? Pentru că nu e o simplă lucrare, ci Jiul e direcţionat în afară albiei, prin munte, printr-o tubulatură de peste 4 metri în diametru, întinsă pe o lungime de 19 kilometri, iar asta vă înseamnă implicit, o perturbare uriaşă a faunei şi florei, în zonă, susţine senatorul USR Mihai Goţiu, cel care a făcut şi o interpelare în Parlament, pe această temă. "Jiul va fi băgat pe ţeavă pe parcursul a zeci de kilometri. Nu trebuie să fii expert să îţi dai seama…", spune senatorul.

Autorizaţia pentru investiţia din Gorj a fost emisă în 2012, iar cea de pe raza judeţului Hunedoara, abia în 2016, ambele într-o perioadă în care şantierul intrase într-o zonă declarată oficial, cu regim strict. În ambele cazuri, şefii consiliilor judeţene au considerat că ar fi vorba de un rest de lucrări, şi asta, pentru că în acest caz, nu mai era nevoie de un studiu privind impactul de mediu, pentru lucrarea începută în 2003. Aşa că investiţia a continuat în baza unui aviz vechi, din vremea când zona nu era parc naţional.

A fost însă vorba de un rest de lucrări? Care era stadiul şantierului la nivelul lui 2012 aflăm de la deputatul Remuz Borza, cel care a fost fost administrator judiciar la Hidroelectrica în urmă cu 6 ani, în perioada reautorizarii construcţiilor. "Termenul de execuţie era 2004-2008 iar în 2012 la 4 ani de zile de când ar fi trebuit finalizate lucrările, am constatat că doar jumătate dintre lucrări fuseseră executate", spune Borza. "Executate 56%, bani păpaţi, decontaţi 132 milioane de euro, şi din 2008 trebuia să zbârnâie lucrurile şi depăşit bugetul cu 60%"

Aşadar, nici vorbă de rest de lucrări, pentrru că şantierul nu era pe final, ci mai degrabă, la jumătate. Şi în timp ce autorităţile se făceau ca nu văd că lucrează într-o zonă protejată, proiectul a tot înghiţit milioane şi milioane de euro.

"S-a tergiversat foarte mult, aici şi cu complicitatea şi a unora şi a altora, prost nu e ăla care cere ci ăla care dă. Deci managementul Hidroelectrica la 155 de milioane a ajuns azi după ce am negociat încă 20 de milioane de euro, cu constructorii, pentru că mai voiau încă 100 de milioane de euro în plus", explică Remus Borza.

Autorizaţia din 2012, emisă de Consiliul Judeţean Gorj, poartă semnătura fostului şef pe judeţ, Ion Călinoiu, în prezent instalat la şefia Serviciului de Gospodărire a Apelor Gorj. "Autorizaţia din 2012 e o prelungire, urmare a neterminarii lucrărilor, potrivt legii, autorizaţiile rămân valabile, al cărui semnatar am fost", spune Ion Călinoiu.

Cătălina Rădulescu susţine că "ONG-urile au fost de la început implicate şi au avertizat autorităţile că proiectul nu se dezvoltă legal."

Ion Călinoiu afirmă însă că nimeni nu a solicitat un studiu de mediu. Fostul preşedinte nu spune însă şi că pentru banal rest de lucrări, autorizaţia care îi poartă semnătura a fost acordată, pe 180 de luni, adică pe alţi 15 ani. Din poziţia de actual şef al Apelor, pe judeţ, Ion Calinoiu declară cu seninătate că a luat în considerare dosarul de mediu din 2003, adică unul întocmit cu 9 ani în urmă, ignorând total faptul că zona devenise parc naţional, între timp. "Tot ce a fost necesar în condiţiile de mediu, l-am obţinut. Eu nu puteam să dau o autorizaţie fără avize."

"Ei trebuiau să facă evaluarea de mediu, pentru că astea erau măsurile impuse de legislaţie. Când se schimbă datele problemei, trebuie refăcută documentaţia, proiectul nu era finalizat şi puteau fi făcute adaptările", spune Cătălina Rădulescu.

Am cerut explicaţii şi de la fostul director de la filiala gorjeană a Hidroelectrica. Acesta îl contrazice pe Ion Călinoiu şi spune că s-a pus la un moment dat problema unei analize amănunţite de mediu, însă toată lumea a văzut interesul economic naţional.

Decebal Sulea, fost director Hidroelectrica Gorj: “Ni s-a recomandat să facem studiu de impact, şi noi eram conştienţi că trebuie să îl facem şi noi ne pregăteam să îl facem. Mediul Gorj a lucrat cu Mediul Deva şi toată documentaţia a fost avizată de faţă cu mine, la Consiliul Judeţean."

Imediat acelaşi director dezvăluie şi ce ar fi însemnat să ceară unor specialişti, un astfel de studiu de impact, aşa cum ar fi trebuit, şi cum se face în orice stat modern. "Este un colectiv de profesori, care analizează acest şi care dacă vrea, te ţine şi doi ani de zile. Pentru că spune că să văd toată fauna flora, îmi trebuie 4 anotimpuri. Sau 7 sau 8."

Aşa că a fost mai simplu că toate autorităţile să închidă ochii şi să continue investiţia.

Decebal Sulea, fost director Hidroelectrica Gorj „ Staţi să ne înţelegem, el este aprobat prin hotărâre de guvern, e o investiţie de importanta naţională. Cum o instanţă îmi anulează mie aşa ceva? Cum mă lasă să lucrez? Lângă noi sunt şi Apele Romane, şi Mediul şi toate şi Ministerul şi vii cu ONG, pe cuvântul meu e de speriat."

De speriat este că nu a făcut nimeni nimic, nici cei care administrează Defileul Jiului. Pentru că e un parc naţional, se afla în gestiunea rangerilor de la Romsilva, adică tot statul roman. Spun că au semnalat încă din 2010, despre situaţia şantierului de pe Jiu, dar au comunicat doar la centru, pe linie ierarhică, la Romsilva şi Ministerul Mediului, nu şi pe plan local, unde a fost avizat proiectul.

Sincron Marin Şerban, directorul Administraţiei Parcului Naţional "Defileul Jiului”: "Gândiţi-vă că sunt nişte instituţii cu un rol bine stabilit. Eu ce pot să semnalez? Că ce, că s-a modificat legislaţia? Da, s-a semnalat, din 2010! Nimeni până în 2017, când a zis şi Garda de mediu, nu a vrut să ia în considerare treaba asta."

Directorul Administraţiei Parcului spune că şi-a făcut treaba, şi că are puteri limitate, conform legii. În afară de o simplă informare la minister, nu a făcut practic mai nimic pe plan local, deşi cineva construia ilegal, în parohia să. Teoretic, într-un stat modern, funcţional, cu instituţii eficiente, directorul Marin Şerban putea sesiza orice organ de control în domeniu, inclusiv organele de urmărire penală, dacă vedea că superiorii săi nu iau măsuri pentru că avizele să fie emise legal.

Marin Şerban, directorul Administraţiei Parcului Naţional "Defileul Jiului": "Nu pot eu să atrag atenţia că trebuie făcută treaba asta. Şi dacă m-ar fi chemat, nu puteam să spun că lucrurile sunt aşa sau nu. E investiţie de interes naţional, că unii vor sau nu, dar este şi o prioritate a statului român. Ambele sunt ale statului român! Noi suntem o entitate mică în acest angrenaj, nimic mai mult!"

Tot teoretic, Administraţia Parcului e o entitate desemnată să protejeze Defileul. Are chiar şi un Consiliu Ştiinţific, cu specialişti care au precizat încă din 2010 că investiţia va pune în pericol ecosistemele din Defileu. Chiar directorul Parcului recunoaşte asta: " Există nişte paragrafe în nota de fundamentare a Parcului Defileul Jiului, care tratează tratează în mod tragic, funcţionarea investiţiei. Spun că Jiul va fi o peliculă de apă şi automat nu va mai putea susţine viaţa. Dar este o estimare, nu este un lucru cert."