Luna martie la români, plină de tradiții și simboluri străvechi. De la Mărțișor la Mucenici și ghiocei

1 martie 2024 marchează prima zi din primăvara acestui an. Descoperă ce obiceiuri există în această zi, de ce se dau mărțișoare, dar și alte evenimente importante din această lună.Luna martie este a treia din an în calendarul Gregorian și una din cele șapte care au 31 de zile. În emisfera nordică, marchează începutul primăverii, iar în emisfera sudică începutul toamnei.

Luna martie, începutul primăverii calendaristice

În vremea lui Romulus, anul începea cu martie, dar în 45 î.Hr., Iulius Cezar a introdus calendarul iulian, cu anul începând în ianuarie. În acea perioadă, anul începea cu martie. Ulterior, în jurul anului 45 î.Hr., Gaius Iulius Caesar a introdus calendarul Iulian, schimbând data de început a anului la 1 ianuarie.

Martie debutează în fiecare an în aceeași zi a săptămânii ca noiembrie și februarie, cu excepția anilor bisecți. Din punct de vedere astrologic, începe cu Soarele în Vărsător și se încheie în Pești. În astrologia veche, începea în Pești și se termina în Berbec. Ziua și noaptea au câte 12 ore. Anul 2023 a fost unul obișnuit cu 365 de zile, în timp ce anul curent este bisect, cu 366 de zile, februarie având 29 de zile. În România, martie mai este numită Mărțișor.

Numele lunii provine de la „martius”, legat de zeul războiului Marte, fiul lui Jupiter și al Junonei, o divinitate romană. Martie era considerată o lună favorabilă pentru începutul războiului. Romanii îl considerau protector și tatăl lui Romulus, zeul renașterii naturii, care a devenit ulterior zeul războiului și al agriculturii. El a fost identificat cu Ares din mitologia greacă. Grecii o numeau „Elaphebolion”. Orarul de vară este în vigoare până în ultima duminică din octombrie (27) în România, conform practicii UE, scrie Astrosens.ro.

În trecut, calendarul roman avea doar zece luni, totalizând 304 zile, deoarece ianuarie și februarie lipsesc. Legenda spune că Numa Pompilius, al doilea rege roman, a adăugat cele două luni pentru a ajusta calendarul la anul solar. Înainte de această reformă, anul începea în martie. În 153 î.Hr., ianuarie a devenit prima lună a anului, dar mulți romani sărbătoreau Anul Nou în martie. Tranziția către noul sistem de calendar a durat sute de ani. În 46 î.Hr., Iulius Cezar a introdus Calendarul Iulian, adăugând zece zile și ziua bisectă. Inițial, ianuarie avea 29 de zile, dar conform noului calendar a fost extinsă la 31 de zile.

Tradiții și obiceiuri de Mărțișor

Pe data de 1 martie, începutul primăverii calendaristice este marcat și sub denumirea de Mărțișor, simbolizând renașterea naturii în 2024. Originile acestei tradiții sunt puțin cunoscute, dar se presupune că este strâns legată de obiceiurile de Anul Nou. La începutul fiecărui an, oamenii își exprimă dorințele pentru noroc, prosperitate și iubire, iar pe 1 martie 2024 au oportunitatea să-și transmită din nou aceste aspirații către univers.

În această zi, există diverse tradiții și obiceiuri frumoase, mai ales în zonele rurale ale României. De exemplu, părinții obișnuiesc să atârne un bănuț de argint sau de aur la gâtul sau la mâna copiilor, însoțit de două fire de mătase albă și roșie, ca un talisman pentru a-i proteja de razele soarelui în timpul verii.

Unii copii poartă mărțișorul timp de 12 zile și apoi îl leagă de ramura unui copac tânăr, sperând că, dacă acesta va înflori și va face fructe, le va merge bine în viitor. Alții îl poartă până când văd un pom înflorit și îl atârnă de acesta.

În diverse regiuni ale țării, există obiceiuri specifice: mamele tinere își pun la gât un bănuț de argint tras prin brânză pentru a fi albe ca brânza și apoi îl atârnă de un fir roșu pentru a-și păstra prospețimea. Femeile poartă acest talisman până când înfloresc cireșii, apoi îl agață de ramurile acestora pentru a fi frumoase și sănătoase.

În alte zone, mărțișoarele sunt atârnate de uși sau de coarnele animalelor domestice pentru a proteja casa și familia de rele. În Bucovina și Moldova, fetele oferă mărțișoare pe 1 Martie, iar băieții fac acest gest pe 8 martie, de Ziua Femeii.

În Banat, se spune că fetele care se spală cu zăpadă pe 1 martie vor fi iubite tot anul, în timp ce în județul Bihor, se crede că cei care folosesc apa de ploaie care cade în această zi vor deveni mai frumoși și mai sănătoși, conform Traditiisisuperstitii.ro.

Legendele Mărțișorului

O poveste spune că Soarele, însărcinat de Dumnezeu să încălzească și să lumineze Pământul, a fost furat de un zmeu și ținut captiv până aproape de iarnă. În cele din urmă, un erou curajos s-a înălțat împotriva zmeului și l-a eliberat pe Soare. În bătălie, eroul a fost rănit, iar sângele său a picurat pe zăpada pură. După topirea zăpezii, în acel loc au înflorit ghioceii, simbolul primăverii și al speranței.

O altă legendă povestește despre Primăvară, care, plimbându-se la marginea unei păduri, a descoperit un ghiocel pe care a dorit să-l protejeze și să-l facă să crească. Cu toate acestea, Iarna, geloasă și mândră, a trimis ger și zăpadă peste ghiocel, congelându-l înțepenit. În ciuda încercărilor, Primăvara a continuat să lupte pentru a-l salva pe ghiocel. În timp ce încerca să-i țină de cald, s-a rănit la un deget, iar câteva picături de sânge au căzut peste floare și zăpada. Prin această rană, ghiocelul a renăscut, iar Primăvara a biruit Iarna, aducând cu ea speranța și reînnoirea.

Babele din martie

Începutul primăverii este legat, pentru poporul român, de o tradiție străveche, înrădăcinată în istoria și mitologia sa ancestrală, cărora li se atribuie puteri magice și semnificații profunde. Zilele cuprinse între 1 și 9 martie sunt numite babele de martie și sunt asociate cu legendarele "babe", simbol al valorilor tradiționale și promotor al vieții veșnice, conform credinței populare. În credința populară, babele sunt înzestrate cu puteri magice, capabile să influențeze starea vremii și să dezvăluie aspecte ale destinului uman.

Legenda Babei Dochia, cea care aduce iarna, este cunoscută de generații întregi. În fiecare an, între 1 și 9 martie, Baba Dochia își începe procesul de transformare, înlăturându-și cele 9 cojoace, câte unul în fiecare zi. Această simbolică desprindere de straturile de iarnă este asociată cu sosirea primăverii și cu promovarea vieții noi. Tradiția afirmă că fiecare zi dintre acestea este guvernată de o "babă" specifică, iar vremea din ziua respectivă prefigurează caracterul și soarta omului în următorul an.

Metoda de alegere a "babelor" este variată și include diferite practici transmise din generație în generație. O opțiune este de a selecta aleatoriu o zi între 1 și 9 martie. Alternativ, baba poate fi determinată în funcție de ziua de naștere a individului sau prin calculul sumei cifrelor acesteia.

Zilele de început ale lunii martie sunt recunoscute pentru imprevizibilitatea lor meteorologică, fiind denumite "zilele babelor". Conform tradiției, această perioadă este caracterizată de variații bruște ale vremii, reflectând capriciile și schimbările iminente ale naturii. Mitul "babelor" este asociat, în mod tradițional, cu figura mitică a Babei Dochia, care își îndeplinește destinul tragic între 1 și 9 martie, simbolizând trecerea de la iarnă la primăvară.

Legende vechi despre Baba Dochia abundă în folclorul românesc, ilustrându-i caracterul și povestindu-i faptele. Una dintre aceste povești o prezintă pe Baba Dochia ca pe o bătrână care își chinuie constant nora. Într-o zi de 1 martie, îi dă acesteia lâna neagră, cerându-i să o spele albă. Cu ajutorul unui înger, nora îi îndeplinește cererea, folosind o floare albă. Dochia, înșelată de aparențe, crede că primăvara a sosit, plecând cu oile la munte. Acolo, fluctuațiile vremii o fac să-și dea jos cojoacele, până când, rămasă în cămașă, este înghețată de ger. Dumnezeu o transformă în stâncă, alături de turma sa, pentru a rămâne ca amintire a trecutului.

În societatea tradițională, asocierea fiecărei femei cu o "babă" specifică din perioada 1-9 martie nu era doar un simplu joc, ci o reflectare a responsabilităților și trăsăturilor sale. Caracterul schimbător al vremii din această perioadă era considerat a fi oglinda sufletului femeii, dezvăluindu-i virtuțile și defectele.

Pe lângă semnificația sa culturală, tradiția "babelor" reprezintă și o metaforă pentru trecerea de la iarnă la primăvară, de la întuneric la lumină. După "moartea" Babei Dochia, natura nenaște, iar zilele încep să se însenineze, semnificând biruința vieții asupra morții și a luminii asupra întunericului.

Mucenicii în România

Ziua de 9 martie este cunoscută drept Ziua Mucenicilor, tradiția care simbolizează trecerea de la iarnă la primăvară. Prin aprinderea focurilor în diverse regiuni ale țării, precum Banat, Crișana, Muntenia, Oltenia, Dobrogea și sudul Moldovei, oamenii își propun să ajute Soarele să depășească momentul critic al echilibrului dintre lumină și întuneric. Gunoaiele și uscăturile grădinii sunt adunate și folosite pentru aprinderea focului, iar în Transilvania tinerii sar peste foc pentru a-și curăța hainele cu fumul, considerat a avea puteri de purificare. În unele regiuni, animalele, inclusiv bovinele, sunt trecute prin foc pentru a fi protejate de boli, iar direcția fumului și flăcările sunt folosite pentru a face previziuni meteorologice. De asemenea, se obișnuiește să se afume gospodăria cu o cârpă arsă.

Se crede că pământul din prima brazdă trasă în sat este deosebit de valoros pentru vrăjitoare, fiind considerat a fi un ingredient puternic în farmece.

Femeile pregătesc mucenici, denumiți și sfințișori, care pot fi modelați sub formă de om sau albină. Aceștia sunt duși la biserică și împărțiți săracilor. În unele locuri, se fac turte fără ochi, numite Uitata, care sunt date copiilor împreună cu miere și sunt dedicate celor decedați care nu au fost pomeniți în decursul anului, conform azm.gov.ro.

Există și o legendă conform căreia semănarea mazării în Ziua Mucenicilor poate aduce recolte abundente. Sfinții ar fi observat această faptă și ar fi cerut lui Dumnezeu să fie îngăduitori. Dumnezeu a acceptat rugămintea, iar recolta omului s-a înmulțit de 40 de ori. În anul următor, omul a fost din nou cuprins de lăcomie și a semănat mazărea în aceeași zi. Sfinții, nemulțumiți de atitudinea lui, au cerut lui Dumnezeu să fie pedepsit. Astfel, omul a fost lovit de boală timp de 40 de săptămâni, nefiind în stare să-și recolteze mazărea.

H2: Intrarea în Zilele Moșilor

Pe 10 martie se marchează Intrarea în Zilele Moșilor. Asemenea babelor, moșii sunt nouă la număr și sunt considerați a fi buni înțelepți. Ei bat pământul cu botezul, maiul sau ciocanele pentru a aduce gerul și pentru a alunga căldura. Moșii sunt legați de cei 40 de Sfinți, astfel că în unele regiuni, tinerii bat pământul de 40 de ori, o dată pentru fiecare sfânt. Când temperaturile scad și gheața se topește, oamenii pot începe să pescuiască.

Buna Vestire

Pe 25 martie, sărbătorim Buna Vestire sau Blagovestenia, în amintirea vestirii Sfintei Fecioare de către Arhanghelul Gavriil, cu nouă luni înainte de nașterea lui Isus Hristos. Această sărbătoare, situată aproape de echinocțiul de primăvară, era cunoscută și sub numele de Ziua cucului, marcând sosirea păsărilor călătoare și având semnificații diverse în societatea tradițională bucovineană. În această zi se practicau ritualuri pentru prognozarea vremii, pentru îndepărtarea forțelor malefice și pentru a ghici durata vieții.

Oamenii se pregăteau cu bani pentru a întâmpina cântecul cucului, aruncând bani în direcția cântecului și interpretând numărul de glasuri ca un indiciu al longevității. Se urmărea atent locul unde cânta cucul pentru a lua o creangă de acolo și a o pune în lăutoarea fetelor, pentru a le aduce noroc în dragoste. În unele sate se vâna cucul, iar capul acestuia era conservat pentru a fi purtat la hore, fetele crezând că astfel vor fi invitate frecvent la dans.

Alte obiceiuri sunt scosul stupilor de la iernat, oprirea morilor de apă, aprinderea focurilor în fața caselor și realizarea unor predicții meteorologice. Ziua de Blagovestenie marca și începutul lucrărilor agricole de primăvară și pregătirea pentru noul an pastoral, fiind o sărbătoare cu multiple semnificații și tradiții.