Locuri despre care se spune că sunt bântuite în București. Mănăstirea de unde se aud clopote, deși acestea nu mai există

Galerie foto

 

Pentru amatorii de povești de groază, care doresc să cutreiere străzile din București în noaptea de Halloween, iată o serie de atracții înfricoșătoare despre care se spune că ar fi bântuite.

Hotel Cișmigiu, locul de unde se aud strigăte de ajutor

Clădirea a fost ridicată în stil parizian de către Nacu Pissiota, un arhitect aromân care a studiat la Paris. Hotelul a aparținut familiei acestuia până în anul 1948, când a fost naţionalizat de regimul comunist. După ce a fost naționalizat, în 1989, Hotelul Cișmigiu a fost transformat în cămin pentru studenţii de la Facultatea de Teatru și Film.

La începutul anilor ‘90, liniștea căminului a fost perturbată de un tragic accident. O tânăra basarabeancă și-a pierdut viața în puțul liftului din clădire. Fata a rămas blocată acolo, iar după ore în șir de strigăte după ajutor, și-a dat ultima suflare.

În prezent, se spune că, dacă treci la miezul nopții pe lângă hotel, poți să auzi strigătele de ajutor ale tinerei studente. 

La scurt timp după eveniment, trupa Vama Veche a preluat versurile scrise de actorul Cristi Iacob, care făcea parte din trupa Facultăţii de Teatru, și au lansat melodia „Hotel Cișmigiu”, un cover după piesa „Hotel California” a trupei Eagles.

Foișorul de Foc și fantoma unei soții de pompier

Foişorul de Foc este unul dintre cele mai vechi imobile din Capitală, fiind construit între anii 1890-1891.

Una dintre poveştile care bântuie acest loc este cea a unei femei, care era convinsă că soţul ei, de meserie pompier, o înşeală în clădire cu o spălătoreasă. La un moment dat, când a vrut să să-și prindă soțul în fapt, a căzut de la etajul doi și a murit.

Legenda spune că, de atunci, femeia bântuie Foişorul de Foc ca să-l găsească pe soțul ei.

Mănăstirea Chiajna, locul unde clopotele bat, chiar dacă nu există

Mănăstirea Chiajna este considerată ca fiind unul dintre cele mai bântuite locuri din Capitală. Construcția lăcașului a început în perioada lui Alexandru Vodă Ipsilanti (1774–1782) și a fost finalizată în timpul domnului fanariot Nicolae Mavrogheni (1786–1790).

Mănăstirea trebuia să fie unul dintre cele mai importante lăcașuri de cult de la acea vreme, dar preoții nu au apucat să țină nicio slujbă acolo deoarece mănăstirea a fost bombardată de turci, chiar înainte de sfințire. Cu toate acestea, construcția a rămas în picioare, iar abia la cutremurul din 1977 s-a prăbușit turla.

Cea mai celebră poveste despre Mănăstirea Chiajna se referă la clopotele care se aud din când în când, deși după bombardamentul turcilor nu a mai rămas niciunul în mănăstire.

Orfelinatul de pe strada Franceză

Una dintre legendele din Centrul Vechi al Capitalei se referă la o casă care, în trecut, a fost orfelinat. Clădirea se află pe strada Franceză, la numărul 13.

Potrivit legendei, proprietarul aducea aici copiii de pe stradă și îi ținea în condiții greu de imaginat, fără apă și fără mâncare. Peste 200 de copii abandonați de părinţi ar fi murit aici, in chinuri, iar spiritele lor au rămas captive între aceste ziduri.

Se spune că mai muți locuitori din Centrul Vechi au auzit, noaptea, strigăte îndurerate ale copiilor, în locul unde a fost orfelinatul.