Riscurile la care se expun pacienții care nu tratează infecțiile urinare
Nu luaţi medicamente la întâmplare, în cazul unei simptome care sugerează infecţia urinară. Antiinflamatoarele reduc uşor disconfortul, dar nu tratează boala.
Infectiiile urinare abordate incorect pot distruge din capacitatea funcţională a rinichiului.
Două episoade de infecție urinară pe an, în cazul femeilor, nu este considerată o situație anormală. Dar, în toate aceste cazuri, apelați la medic pentru antibiotice și spuneți-i frecvența infecțiilor urinare din anii precedenți. Clinicienii vă recomandă să nu vă îndreptați imediat spre un antibiotic cu spectru larg.
Dr. Simina Florescu, medic primar boli infecțioase: „Administrarea antibioticelor în mod nejustificat și haotic determină selectarea tulpinelor rezistente. Tulpini care, de exemplu, dau portaj de germeni rezistenți. Avem de-a face cu tulpini de anumiți germeni, care sunt rezistente la toate antibioticele cunoscute. ”
Antibioticul se ia doar la recomandarea medicului, după ce ați făcut un sumar de urină și o urocultură. Pe de altă parte, nu încercați să vă tratați cu antiinflamatoare din plante, vândute în orice farmacie.
Conf. Dr. Valentin Ambert, medic primar urolog: „Nu există situație în care tratamentul naturist să facă bine pacientului, dacă el are o infecție urinară. Atât timp cât nu își ia un antibiotic care să poată să distrugă germenul respectiv, un tratament naturist poate să ajute cel mult prin faptul că are efect antiinflamator. În situația în care infecțiile urinare sunt tratate empiric de către pacienți, aceste infecții pot acesnsiona foarte ușor și se ajunge la pielonefrite, care lasă cicatrici urâte la nivelul rinichilor.”
Cicatricile iau locul celulelor normale; distrug, astfelm, o parte din capacitatea funcțională a două organe vitale – și aceasta după o banală infecție.
Mai există o situație: pacienți care au simptome de infecție urinară – vezică dureroasă și senzația permanentă de urinat, în condițiile în care analiza numită urocultură e sterilă. Așadar, nu au o infecție în desfășurare. În interiorul vezicii urinare există, în mod normal, un mucus protector. Astfel, urina nu e în contact direct cu peretele organului. Dacă acest mucus nu se secretă în cantitate suficientă, fenomenul se traduce prin vezică dureroasă.
Dr. Andrei Manu Marin, medic primar urolog: „Pur și simplu urina irită acel perete vezical dezgolit de mucus. E ca o eczemă. E mai ușor de înțeles o persoană care are o eczemă pe mână, care ustură și când bagi mâna în apă... Ei bine, urina e mai acidă decât apa.”
Zona din vezică ce nu are protecție naturală încearcă să se refacă. De obicei, e împiedicată de inflamația locală persistentă.
Din aceste motive, ajutorul medicamentos este țintit pentru refacerea barierei de protecție din vezică. Și, de aceea, chiar dacă o infecție urinară vi se pare o banalitate, mergeți la medic, pentru diagnostic cert.
.webp)
