Povestea Liviei Ognean, medicul care a decis sa ramana in tara pentru a le da o sansa la viata bebelusilor nascuti prematur
La Sibiu, un doctor neonatolog strange bani de ani de zile ca sa doneze aparatura moderna sectiei spitalului de stat in care lucreaza. Livia Ognean face parte din prima generatie de neonatologi a Romaniei.
Prin mainile ei au trecut de-a lungul anilor mii de nou-nascuti. Spune ca in sectia ei nu se dau atentii. In schimb, parintii multumiti pot sa doneze unei asociatii infiintata in 2006, prin intermediul careia doctorita cumpara aparate si consumabile ca sa aiba mai bine grija de cei mici. Sibiu, Spitalul Judetean de Urgenta. O ambulanta venita, din judetul vecin, de la peste 100 de kilometri departare trage in fata intrarii. Echipajul scoate cu mare atentie un incubator mobil. Aparatele monitorizeaza bataile inimii. Inauntru se afla un suflet care a vazut pentru prima data lumina zilei in urma cu doar cateva ore.
- De la Aiud, un bebe mic.
- Cate saptamani?
- 31
- La nastere a avut o asfixie tranzitorie.
Este un copil nascut prematur. A venit pe aceasta lume la 31 de saptamani. Cu 35 de zile prea devreme. Viata acestui firav pui de om este acum la propriu si la figurat in mainile doctorilor si asistentelor care tocmai l-au luat in primire.
Livia Ognean, medic neonatolog: "Va vand un pont: cand mai aduceti copii cu salvarea, chiar daca sunt mai greu de supravegheat, puneti-I pe burta. Respira mult mai bine".
Inconjurata de asistente, rezidenti si studenti, doctorita o aseaza cu atentie in incubator .
Livia Ognean, medic neonatolog: "Cand puneti pansamentul pe piele, sa aveti grija sa nu ajungeti cu leucoplastul pe bumbul ombilical."
Are energia sa le dea sfaturi studentilor, desi este de 12 ore la munca si a stat mai toata ziua in picioare.
- Nu va luati pauza deloc?
- Mi-am luat o pauza inainte.
- Atat?
- Asa printre ele cand am timp"
Doctorul Livia Maria Ognean face parte din prima generatie de neonatologi a Romaniei. Lucreaza din 1994 in sectia de terapie intensiva pentru nou-nascuti din Sibiu, pe care acum o coordoneaza. Prin mainile ei au trecut mii de copii, unii dintre ei atat de firavi incat poti sa-i tii in podul palmei.
Mama: "Este o persoana deosebit de modesta pentru realizarile pe care le are".
Pe Livia Ognean nu prea o vezi la televizor si participa rar la evenimente publice. Traieste intr-un apartament cu doua camera si vine la munca pe jos sau cu taxi-ul. Nu are masina. Spune ca nu are o viata iesita din comun. Sibienii in schimb au desemnat-o prin vot online femeia anului in 2015.
A strans mai multe voturi decat actritele, sportivele sau femeile de afaceri din oras. Chiar si decat prima doamna, care a fost si ea nominalizata pentru acelasi titlu.
Livia: "Sunt mai degraba un om care are idei, dar in spatele meu e o echipa extraordinara".
"Aici e Reanimarea. Aici e un piticut venit de la Alba, sambata, care are 32 de saptamani. Dincoace e un alt piticut venit tot de la Alba, care are 33. Dincolo e un gras la termen si acolo e domnisoara de 27, Anisia."
Acesta este universul unei doctorite care de o viata intreaga s-a dedicat numai si numai pacientilor. Intr-o tara in care cu totii ne uitam cu speranta la generatiile urmatoare, dar nu toti facem ceva sa le cladim un viitor, ea este unul dintre oamenii care le ofera acestor copii prima sansa in viata. Si nu cere nimic la schimb.
- Cand vine un parinte sa dea o atentie?
- La noi nu exista asa ceva. De ani de zile nu exista asa ceva. La noi exista asociatia si parintii care vor sa multumeasca intr-un fel pentru ceea ce facem aici, doneaza in contul asociatiei si banii se reintorc altor copii.
Asociatia Baby Care a fost infiintata de Livia Ognean in 2006. Cu banii stransi de la colegi, parinti si firme, doctorita doteaza de ani buni, din propria intiativa, sectia in care lucreaza. Aduce prin forte proprii aparatura moderna intr-un spital de stat.
Livia: "Asta este unul din sistemele de incalzire pentru prematuri pe care l-am achizitonat. E cu saltea cu apa calda. Au fost doua dintre acestea pentru un singur piticut. Iar asta e celalalt tip de pulsoximetre".
Incetul cu incetul comunitatea din Sibiu s-a coagulat in jurul sau.
Parinti, actori, functionari publici sau vedete de televiziune alearga de 4 ani pentru asociatia ei la semimaratonul Sibiului. Banii stransi sunt declarati transparent pe Facebook. La fel si toate facturile pentru aparatele si consumabilele achizitonate pentru spital.
Camelia Meres - parinte de prematur: "Dansa si tot personalul au fost un suport enorm pentru noi ca parinti de prematuri".
Parintii ii sunt alaturi cand organizeaza evenimente pentru a face cunoscuta povestea copiilor nascuti prematur.
Emilia Rodia - parinte de prematur: "Nascuta la 650 de grame la maternitatea din Sibiu, unde am petrecut 111 zile la sectia de terapie intensiva. Actualmente avem 4 ani si multa energie si ii multumim doamnei doctor."
Oana Jurci - parinte de prematur: "Am 2 baieti geneni nascuti la 29 saptamani. Au avut 1 kilogram 200 si 1 kilogram 600. Impreuna nu fac cat un copil nascut la termen. Faptul ca sectia de neonatologie din Sibiu arata asa cum arata si are dotari de ultima ora, din punctul meu de vedere se intampla doar datorita ei."
Este perfect constienta ca lucreaza intr-un sistem cu foarte multe neajunsuri. In loc sa se resemneze a decis sa faca ce poate din interior.
Livia Ognean: "Asta este ventilatorul pentru care am alergat anul asta. II ajuta pe copii sa respire, practic sa traiasca".
Livia Ognean: "Tocmai asta-i provocarea, sa gasesti rezolvarea pentru fiecare lucru care se intampla si satisfactia este mult mai mare decat atunci cand ai la indemana toate. Din nefericire, nu avem suficient personal si atunci ca sa poti sa monitorizezi copii corect e nevoie de aparate, de monitoare".
In sectia sa gasim acum si o mamica din strainatate care a ales sa nasca la stat in loc sa se duca la privat. S-a mutat in urma cu cativa ani din Germania in Romania.
- Cum se compara(n.r. spitalul) cu Germania?
- E la fel, arata la fel ca in Germania
Avem asadar o sectia intr-un spital de stat care incepe sa arate ca cele din vestul Europei, unde multi dintre medicii nostri aleg sa profeseze. Mai mult de nevoie decat de voie.
- Oferte ati avut?
- Da si nu e deloc greu. Daca vrei sa pleci, in ziua de astazi, cred ca e cel mai usor lucru cu putinta. Primesc aproape in fiecare zi oferte.
- Oana, tu ai pleca?
- Nu!
- Ai primit si tu oferte?
- Da, nenumarate! Domnisoara stie.
- Pai si de ce?
- Ca nu vreau! Mi-am gasit mentorul aici!
- Si-a gasit locul in echipa!
Oana are 36 de ani si o cunoaste pe Livia Ognean din rezidentiat. Si ea a avut posibilitatea sa plece, dar la fel ca mentorul sau a refuzat.
Oana: "Ideea e ca nu ai satisfactia de a-ti ajuta semenii tai aici, in tara ta. De aia nu vreau sa plec. Daca noi plecam toti cine ne mai salveaza copii ? Si copilul meu are nevoie de un doctor bun si as vrea sa fie in tara un doctor bun. As vrea sa raman aici, in tara mea, langa parintii mei."
Pe langa vietile salvate, prin felul sau de a fi doctorita Ognean schimba si mentalitatilor celor din jur.
Oana: "Sa mergem noi sa ne daruim, noi sa facem primul pas catre comunitate, nu sa astepti intotdeauna de la altcineva. Trebuie sa arati ca vrei si tu sa faci mai mult. Ne dorim, nu? Condiitiile de munca conteaza foarte mult si le putem imbuntati si noi".
O singura zi, timp de cateva ore lucreaza intr-o clinica privata. Ar putea sa stea mai mult si sa castige mai bine.
- La ce m-ar ajuta?
- Confortul personal.
- Confortul personal e mai degraba satisfacatia din fiecare seara ca ai facut bine ce ai facut peste zi si ca n-ai facut nimic rau. Ala e confortul personal. De unde pana unde o casa ,o vila, o masina iti ofera confort personal? Nu.
In schimb, prefera sa organizeze cursuri pentru parintii ai caror copii se nasc prematur. Iar la spital le preda studentilor la Medicina. Vrea sa stie ca are cine sa vina din urma sa-I ia locul cand va fi cazul.
- Nu va doriti o functie de conducere?
- Nu
- De director de spital?
-Nu
- Multi medici se mai implica si in politica.
-Nu, categoric nu.
-De ce?
- Pentru ca imi place ceea ce fac si orice functie de raspundere pe care as putea-o accepta ma duce de aici, ma duce din locul care e locul meu.
Livia Ognean incearca, cum stie mai bine, sa le ofere unor nou-nascuti un inceput cu dreptul in viata. Nu s-a rezumat la a arata cu degetul problemele sistemului ci incet, incet a gasit solutii. Este un om care a inteles ca pentru a reusi trebui sa construiesti in echipa, sa aduci comunitatea alaturi de tine. Dupa ani de zile a dovedit si ca in sistemul nostru de stat avem ce trebuie pentru a face medicina ca in strainatate.
