Această lipsă de pregătire a permis virusului să se răspândească „aproape necontrolat” în primele trei luni ale pandemiei, relatează The Independent. 

Concluziile raportului 

Concluziile raportului arată că, deși cercetătorii dezvoltaseră un test de diagnosticare eficient încă de la jumătatea lunii ianuarie 2020, timp de mai multe luni nu a existat un sistem de testare la scară largă, de identificare a contacților și de izolare a persoanelor infectate. În consecință, COVID-19 s-a răspândit cu o viteză devastatoare în întreaga țară, aproape fără nicio măsură de control. 

Documentul, întocmit sub coordonarea baronesei Heather Hallett, conține și critici dure la adresa modului în care guvernul britanic a gestionat controlul frontierelor. Potrivit raportului, abordarea autorităților s-a îndepărtat de practicile internaționale și a contribuit la creșterea numărului de infectări. 

„Decizia de a nu introduce, încă de la începutul pandemiei de COVID-19, măsuri ample de control la frontieră a reprezentat o oportunitate ratată de guvernul britanic de a încerca să încetinească răspândirea infecției prin reducerea riscului de apariție a cazurilor importate”, se arată în raport. 

În ceea ce privește capacitatea de diagnosticare, Lady Hallett a explicat că testarea în comunitate și identificarea persoanelor care intraseră în contact cu bolnavii au fost abandonate în martie 2020 din cauza lipsei testelor, a echipamentelor și a capacității insuficiente a laboratoarelor.

Imposibilitatea de a menține testarea la nivelul întregii populații a crescut probabilitatea ca, ulterior, autoritățile să fie nevoite să recurgă la măsuri mai restrictive, precum carantina generalizată (lockdown). 

Potrivit unui alt capitol al raportului anchetei britanice, în timpul pandemiei, într-o anumită săptămână, aproximativ 7% dintre adulții din Marea Britanie, adică circa 4,5 milioane de persoane, se aflau în autoizolare. Acest lucru a avut un „impact semnificativ”, deoarece un număr mare de oameni nu au putut merge temporar la serviciu. 

Raportul arată că impactul economic al fenomenului cunoscut drept „pingdemic” a fost mai mare decât se estimase inițial. Termenul a fost folosit pentru a descrie situația în care un număr foarte mare de persoane primeau notificări prin aplicația de urmărire a contactelor și erau îndemnate să se autoizoleze. 

Marea Britanie, „nepregătită” pentru amploarea pandemiei 

În prefața documentului de 245 de pagini, Lady Hallett a subliniat că primele încercări de limitare a răspândirii virusului erau „sortite eșecului”, deoarece sistemul britanic de testare, depistare a contacților și izolare fusese conceput pentru a gestiona doar un număr redus de cazuri. 

„Pe măsură ce numărul infectărilor a început să crească exponențial, capacitatea de testare, identificare a contacților și izolare a fost rapid depășită”, a explicat aceasta. 

Ea a adăugat că Marea Britanie a intrat în pandemia de COVID-19 „grav nepregătită” pentru a pune în aplicare un sistem eficient, la nivel național, de testare, depistare a contacților și izolare. 

În momentul în care au înțeles amploarea crizei, miniștrii au investit timp, efort și resurse considerabile pentru dezvoltarea unui sistem extins, capabil să răspundă cerințelor unei pandemii. Odată pus în funcțiune, sistemul s-a dovedit „extrem de eficient”. 

Cu toate acestea, eforturile inițiale au fost îngreunate de lipsa planificării, de necunoașterea capacităților de testare existente în sectorul public și privat și de eșecul autorităților de a colabora cu aceste instituții și cu administrațiile locale, care aveau experiență în identificarea contacților. 

Prin comparație, alte state, printre care Singapore, Australia și Germania, erau „considerabil mai bine pregătite” să răspundă apariției virusului SARS-CoV-2. 

Potrivit raportului, aceste țări au înregistrat rate de mortalitate semnificativ mai mici decât Marea Britanie în primele șase luni ale pandemiei. 

Restricțiile de călătorie ar fi putut încetini răspândirea virusului 

Raportul critică și decizia autorităților britanice de a nu introduce, de la început, restricții ferme pentru persoanele care intrau în țară. 

Lady Hallett consideră că obligativitatea unei perioade de 14 zile de autoizolare pentru toți călătorii care soseau în Marea Britanie ar fi putut avea un impact semnificativ asupra limitării răspândirii virusului. 

De asemenea, suspendarea tuturor zborurilor din China către Marea Britanie, în februarie 2020, ar fi putut oferi autorităților timp suplimentar pentru pregătirea sistemului sanitar în fața efectelor pandemiei. 

„Decizia de a permite călătoriile internaționale aproape fără restricții în primele șase luni ale anului 2020 a fost luată într-un moment în care Marea Britanie nu dispunea de testare în masă sau de un sistem extins de identificare a contacților, iar resursele sistemului sanitar erau deja puternic solicitate. 

În ansamblu, Marea Britanie a ajuns într-o poziție extrem de vulnerabilă în fața creșterii rapide a numărului de infectări”, se arată în document. 

Abordarea britanică a fost diferită de cea adoptată de alte state, precum Singapore, Coreea de Sud, Germania, Hong Kong și Taiwan, care au introdus măsuri timpurii pentru controlul frontierelor. 

Până în aprilie 2020, 93% dintre țările și teritoriile lumii adoptaseră deja măsuri precum suspendarea zborurilor, închiderea frontierelor și restricții de călătorie pentru a limita circulația internațională. 

În schimb, guvernul britanic doar le-a solicitat, fără să le impună printr-o măsură obligatorie, persoanelor care veneau din Wuhan, China, să se autoizoleze în ianuarie 2020. În februarie, aceeași recomandare a fost adresată călătorilor care soseau din alte zone considerate cu risc ridicat. 

Această abordare nu a împiedicat un autocar plin cu turiști din Wuhan să intre în Marea Britanie și să călătorească din Anglia în Scoția, apoi în Irlanda de Nord și Republica Irlanda, în februarie 2020. 

Datele oficiale ale guvernului britanic arată că aproximativ 6,8 milioane de persoane au ajuns în Marea Britanie pe cale aeriană în februarie 2020, iar alte 3,8 milioane au făcut acest lucru în martie. 

Persoanele aflate în izolare nu au primit suficient sprijin financiar 

Ancheta a mai constatat că numeroși britanici care au fost îndemnați să se autoizoleze s-au simțit abandonați și dezamăgiți de lipsa sprijinului practic și financiar necesar pentru a respecta regulile. 

Lady Hallett a declarat că a ascultat mărturii tulburătoare ale unor persoane puse în situația dificilă de a alege între respectarea izolării, ceea ce însemna pierderea veniturilor, și mersul la serviciu, cu riscul de a răspândi virusul. 

„Mulți oameni nu au reușit să acceseze sistemul de testare, depistare a contacților și izolare, conceput tocmai pentru a-i proteja de COVID-19. Prin urmare, nu este surprinzător că nivelul de respectare a măsurilor de autoizolare a fost scăzut în timpul pandemiei”, a afirmat aceasta. 

Raportul subliniază că dificultățile cu care s-au confruntat oamenii în perioada izolării puteau fi anticipate, însă planificarea sprijinului financiar și practic necesar pentru depășirea acestor probleme a fost insuficientă. 

„Prea multe vieți au fost curmate înainte de vreme” 

Referindu-se la impactul pandemiei asupra populației și la lipsa de pregătire a autorităților, Lady Hallett a evidențiat suferința provocată de criză și consecințele pe termen lung asupra societății. 

„Prea multe vieți au fost curmate înainte de vreme. Prea mulți oameni au murit fără să-i aibă alături pe cei dragi, care le-ar fi putut oferi alinare. 

Nenumărate familii au rămas în doliu. Alte milioane de oameni au trecut prin perturbări profunde ale vieții de zi cu zi, despărțiri dureroase de familie, izolare, deteriorarea sănătății mintale și dificultăți financiare severe. Unii continuă să trăiască și astăzi cu efectele devastatoare ale pandemiei. 

Printr-o planificare adecvată, o comunicare clară și o strategie unitară, este posibilă construirea unui sistem solid și adaptabil de testare, depistare a contacților și izolare. 

Un astfel de sistem ar putea încetini răspândirea următorului virus mortal. De asemenea, ar contribui la reducerea presiunii asupra serviciilor medicale și la o mai bună protejare a acestora. Un asemenea sistem va fi esențial pentru salvarea de vieți și reducerea suferinței”, a concluzionat Lady Hallett.