Penicilina a aparut intr-o pauza de vacanta! Cea mai dureroasa inventie din istorie:
Penicilina. A fost inventata in vacanta. Va dati seama ce nebun s-a gandit cum sa ne faca noua copilaria mai dureroasa? Cand era el in concediu? :)
Pe cine nu il ia cu rece pe sira spinarii cand se gandeste la penicilina n-a avut copilarie! ASLO marit, mai tineti minte? Ati avut? Rosu in gat. Albastru de metil pe limba si frectiile cu spirt a la bunica. Sau cu otet. Sare incalzita in cuptor si pusa pe piept pentru tuse. Si cand nimic, dar nimic din astea nu functiona, incepea cosmarul din 6 in 6 ore. Exact, penicilina. Au!
Pentru asta trebuie sa ii multumim unui scotian. Alexander Fleming, tineti minte numele asta. Bacteriolog. Si-a luat in sfarsit o pauza si a plecat in vacanta, dar a uitat sa isi curate instalatia de lucru, unde lasase o lamela cu o cultura de bacterie. Cand s-a intors a remarcat o ciuperca ciudata pe cateva dintre culturiile sale de bacterii. Urata ciuperca, adica, ia uite, bacteriile care se afla pe ea nu se mai dezvolta. Ba chiar incep sa dispara. Aoleu! De fapt, stai, asta era de bine. Asta era un semn bun. Asta insemna ca o ciuperca dezvoltata intr-o pauza poate salva vieti. Chiar va salva vieti. Inca salveaza vieti. Este penicilina, iar ciuperca era… mucegai. Si astazi, penicilina este unul dintre cele mai utilizate antibiotice la nivel mondial si astazi. Bietii copii! :)
Se intampla in 1928. Fleming a gasit repede explicatia. Adica, exista microorganism care secreta niste substante care au capacitatea de a distruge bacteriile. Cum, iata e mucegaiul, care nu te lasa linistit in vacanta. Noi ii spunem bataie de cap si o zi de curatenie in casa, oamenii de stiinta ii zic Penicillium Notatum.
Ok, mai retineti trei nume langa Fleming. Caci el nu a avut toate elementele la dispozitie pentru a putea extrage din mucegai substanta pura, curata, pe care sa o testeze nici macar pe animale, iar pe oameni nici nu se punea problema. Deci, Howard Florey, Ernst Chain si Norman Heatley, Oxford boys. Ei au reusit dupa 10 ani sa creeze un medicament pe care sa-l foloseasca impotriva infectiilor cu Staphilococcus. Penicilina a salvat vieti in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Pentru ca era foarte scump, medicamentul era folosit doar in cazuri exceptionale sau foarte norocoase. Pneumonia si febra rosie aveau prioritate.
In 1945, Florey, Chain si Fleming au primit Premiul Nobel pentru descoperirea penicilinei
Americanii aveau suficient de multi bani ca sa poata produce acest antibiotic miraculos, spre deosebire de Anglia. Asa ca ei au inceput productia in masa. Asa ca in 1950, in SUA si Europa, penicilina putea fi cumparata din farmacii. Sub forma de tablete (norocosii! :)). Dar pentru ca tot ce e mult si la indemana strica, si penicilina a inceput sa fie folosita in toate bolile, crezand ca face minuni, indiferent de ce sufera bolnavul. S-a trecut pe reteta.
Penicilina in Romania
Intre 1948 si 1956, Romania importa antibiotice. Pana cand la Iasi in 1956 a aparut prima fabrica de antibiotice. Matei Bals a avut si el un rol important in tratarea bolilor infectioase in Romania. Este considerat intemeietorul scolii moderne romanesti de bacteriologie clinica si pionier al erei „antibioticoterapiei”. Tot el este cel care a pus in aceeasi ecuatie laboratorul, prin tehnici si metode moderne de diagnostic microbiologic, si activitatea clinica, prin interpretarea si monitorizarea tratamentului bolilor infectioase.Asa cum stiti, si azi Institutul National de Boli Infectioase ii poarta numele.
Legenda Fleming, ca orice erou care se respecta, si Fleming are o legenda:
Se spune ca:
A fost odata ca niciodata un sarman fermier scotian. Intr-o zi, pe cand muncea, a auzit un strigat de ajutor venind dintr-o mlastina invecinata. Si-a lasat uneltele si a alergat la mlastina. Acolo, plin de namol, se afla un baietel ingrozit care se lupta sa scape. Fermierul Fleming l-a salvat din ceea ce urma sa fie o moarte inceata si ingrozitoare.
A doua zi, o trasura luxoasa s-a oprit la usa fermierului. Un nobil elegant a coborat din ea si s-a prezentat ca tatal baiatului pe care fermierul il salvase.
“Vreau sa te platesc”, a spus nobilul. “Ai salvat viata fiului meu”.
“Nu, nu pot sa accept bani pentru ceea ce am facut,” i-a raspuns fermierul refuzand oferta. In acelasi moment, fiul fermierului a aparut in usa casei.
“Acesta este fiul tau ?” l-a intrebat nobilul .
“Da”, a raspuns mandru fermierul .
“Hai sa facem o afacere. Lasa-ma sa-i ofer aceeasi educatie pe care o va primi si fiul meu. Daca si el este ca tatal lui, cu siguranta va deveni un om cu care sa te mandresti.” Si asta a facut.
Fiul fermierului Fleming a urmat cele mai bune scoli ale vremii, a absolvit Scoala de Medicina St. Mary’s Hospital Medical School din Londra si a ajuns cunoscut in lume ca Sir Alexander Fleming. Scotianul nostru de mai sus. Cu penicilina.
Ani mai tarziu, fiul nobilului care fusese salvat din mlastina s-a imbolnavit de pneumonie.
Ce i-a salvat viata de data aceasta?
Penicilina.
Numele nobilului?
Lord Randolph Churchill
Numele fiului sau?
Sir Winston Churchill
Etichete: pauza, penicilina,
Dată publicare:
