Ce va mai pute gura…
- A castigat Romania, suntem in sferturi, hai repede la Universitate sa sarbatorim!
- A pierdut Romania, n-am trecut de sferturi, au jucat aia de zici ca erau gaini fara cap!
- A castigat Bute, aplauze furtunoase… Lucian, te iubim!
- Bute a fost facut knock-out… Luciane, lasa-te, ti-a rupt ala capul!
Asa reactioneaza saraciile. La castig suntem prieteni, la paguba nu te cunosc. La petrecere suntem fratiori, la munca nu-ti cunoaste numele. La vale mergem de manuta da’ la deal… du-te tu (ca pe mine ma jeneaza o buca).
Mizerabili si interesati, meschini si duplicitari, n-au pic de coloana vertebrala. Au o nevoie bolnavicioasa de a se identifica cu succesul altora, pentru ca al lor nu exista. Au nevoie ca altii sa ridice mainile in sus, in semn de victorie, pentru a avea si ei motiv sa faca acelasi gest. Au nevoie ca altii sa cunoasca triumful pentru ca ei sa simta, printr-o alianta numai de ei decretata, gustul triumfului.
In schimb, atunci cand triumful promis nu mai vine… genul asta de saracie umana isi proiecteaza toate nefericirile vietii, tot insuccesul propriu, toata furia pe care o are pentru faptul ca nu reuseste sa iasa din propriul rahat… in capul celui infrant.
La castig ei spun A castigat echipa Romaniei, am castigat noi! La infrangere ei spun Si-au luat-o pe coaja aia, niste hahalere!
Daca Lucian Bute ar fi castigat i-ati fi auzit pe saracii astia cu Duhul spunand: I-am rupt capul la englez! Adica romanii – deci ei – nu i-au dat nicio sansa lui Froch, l-am batut de i-a sunat apa in cap!
In schimb, pentru ca Lucian a pierdut… I-a rupt capul englezu’ lu’ Bute! Adica a fost un meci de box si Lucian, care oricum are si cetatenie canadiana – deci nu mai e asa roman – a fost invins.
Adica… saracie cu Duhul si meschinarie de rigola infundata adunate laolalta in rationamentul celor care s-au trezit sa comenteze de Lucian Bute dupa meciul asta.
Si, sa nu ma intelegeti gresit… asa-i, e clar ca Lucian a pierdut meciul. Dar asta nu inseamna ca merita sa se vorbeasca despre el asa cum se vorbeste azi. Omul a ajuns acolo pe munca lui, pe corpul si capul lui, cat timp a castigat il bateam pe spate si-l vorbeam de bine… acum ca a pierdut un meci merita sa fie hulit?!
Etichete: lucian bute,
