Sa ne punem silicoane
In momentul in care siliconul vine si repara probleme fizice sau linisteste apasari psihice reale, nu cred ca are nimeni dreptul de a judeca/comenta.
Dar de fiecare data vorbeam despre faptul ca fenomenul ar trebui temperat cumva, pentru ca nu mergem in directia buna.
Intre timp am abandonat expose-ul, este inutil. Intr-o civilizatie in care “E buna, frate, are țâțe puse!” este intampinata cu un zambet curios si balute in coltul gurii… cine suntem noi sa spunem ca siliconul nu e bun?
Totusi, ar trebui sa le explice cineva fetelor ca doar a avea silicoane nu ajunge. Sa le explice, zic, ca daca tot isi pun silicon in sâni, sa-l puna cum trebuie. Adica sa se duca la un doctor estetician, nu la un mecanic auto reprofilat (orice asemanare cu cazuri reale este intamplatoare si din coincidenta – dar nu m-as mira sa existe).
Am vazut in ultima perioada niste sani de care, chiar de n-as fi fost insurat, mi-ar fi fost frica sa ma apropii. Sunt cateva categorii de sani complet nefericiti, incercari complet prapadite de imbunatatire a look-ului.
Hai sa incercam sa facem un top:
1. Sânii certati: cunoasteti categoria, acesti sani au avut un mare scandal. Intre ei. Din acest motiv ei sunt complet departati, sunt plecati amandoi catre subțiuța. Prefera sa stea singuri si izolati. Atat de izolati de-ai crede ca sunt de la persoane diferite.
2. Sânii Marele Zid. Nu au legatura cu restaurantul omonim, ci cu monumentul. Au fost pusi la discount, avea dom’ doctor 7 kile de silicon care statea sa expire si le-a vandut vrac. Dupa ce sunt instalate silicoanele tip Marele Zid fraze de genul “Spune-mi daca am rochia pe mine, ca fara oglinda nu mai stiu ce-i mai jos de sfarcuri.” sunt chestii cotidiene.
Etichete: silicoane,
