Nu este vorba despre o machetă, ci despre o replică la scară reală, realizată aproape în întregime de la zero, relatează publicația Autoblog.
Jean-Louis Haller locuieşte în Husseren-Wesserling, în regiunea Alsacia din Franţa, şi este fost muncitor specializat în prelucrarea metalelor. Pentru a-şi transforma visul în realitate, a avut nevoie de şapte ani şi de peste 3.000 de ore de muncă. Nu a pornit de la un şasiu sau de la o caroserie care trebuia restaurată, ci a construit automobilul folosind doar desene tehnice, materiale, unelte şi pasiunea pentru mecanică pe care o are încă din adolescenţă.
Pasiunea pentru Bugatti, născută în mijlocul colecţiei Schlumpf
Povestea începe cu multe decenii în urmă, când Jean-Louis Haller şi câţiva prieteni au vizitat fabrica Schlumpf din Malmerspach. Acolo a descoperit o colecţie impresionantă de automobile istorice, dintre care unele aveau să ajungă în celebra colecţie expusă astăzi la Mulhouse. Maşinile i-au rămas întipărite în memorie şi i-au alimentat dorinţa de a construi, într-o zi, propriul automobil.
După ce a obţinut o calificare profesională în domeniul prelucrării metalelor, Haller a devenit profesor în Mulhouse. În timpul liber, şi-a continuat preocupările pentru mecanică, ajungând să construiască personal chiar şi unele dintre utilajele de care avea nevoie pentru activitatea sa.
Proiectul Bugatti a prins din nou contur când Haller era deja în al şaptelea deceniu de viaţă. De Crăciun, soţia sa, Léocadie, i-a oferit manualul tehnic Bugatti Type 35 Owners' Workshop Manual, o carte bogată în fotografii, scheme şi desene tehnice. Volumul l-a convins să înceapă construcţia propriei replici.
Un Bugatti construit manual, echipat cu un motor Volvo
Cea mai mare dificultate a fost lipsa componentelor originale. Haller nu avea nici măcar un şurub de la un Bugatti Type 35, astfel că a trebuit să construiască totul de la zero, începând cu şasiul.
Pentru a obţine formele necesare, a folosit oţeluri cu proprietăţi elastice adecvate, valorificând experienţa acumulată de-a lungul carierei. La realizarea automobilului au contribuit şi prieteni, meşteşugari, foşti elevi şi alţi pasionaţi de automobile, pe care i-a cunoscut prin intermediul Asociaţiei Internaţionale a Prietenilor Muzeului Automobilului din Mulhouse.
Unele componente au necesitat numeroase încercări până la obţinerea rezultatului dorit. Butucii roţilor, jantele, aripioarele de răcire şi amortizoarele cu fricţiune s-au numărat printre cele mai dificile piese de reprodus. La fel de migăloasă a fost realizarea părţii din spate, cu forma sa ascuţită caracteristică, în interiorul căreia se află rezervorul de combustibil.
Haller şi-a permis şi câteva interpretări personale. De exemplu, capacul radiatorului, care la automobilul original integra un indicator de temperatură, a fost înlocuit cu o mică nivelă cu bulă de aer.
În ceea ce priveşte motorul, constructorul a ales o unitate Volvo, suficient de compactă pentru a încăpea sub capota lungă şi îngustă a replicii. Este o soluţie diferită de configuraţia mecanică originală, dar care îi permite să construiască un automobil funcţional, capabil să pornească.
Şapte ani de muncă
Costul proiectului este unul surprinzător de redus. După şapte ani de muncă, Haller estimează că a cheltuit în total aproximativ 6.000 de euro. Suma modestă se explică în mare parte prin faptul că şi-a fabricat singur componentele şi a beneficiat de ajutorul mai multor persoane.
Automobilul nu este încă finalizat. Mai sunt câteva detalii de pus la punct, inclusiv identificarea nuanţei exacte de albastru franţuzesc (French Blue) folosite la modelele Bugatti istorice. Haller speră să încheie proiectul în aproximativ un an şi jumătate.
Replica nu va putea fi omologată pentru circulaţia pe drumurile publice, însă acest lucru nu îl deranjează pe constructor. Obiectivul său este, înainte de toate, să poată porni automobilul, să îl admire în lumina soarelui şi să se ocupe de întreţinerea lui.
Există şi o diferenţă importantă faţă de modelul original în ceea ce priveşte sunetul motorului. Unitatea Volvo nu poate reproduce sunetul specific al motorului Bugatti cu opt cilindri. Pentru a se apropia măcar parţial de caracterul sonor al automobilului istoric, Haller intenţionează să facă modificări la sistemul de evacuare.
Replica sa nu va avea valoarea financiară a unui Bugatti Type 35 autentic şi nici nu va putea revendica un palmares competiţional. În schimb, fiecare element al caroseriei poartă amprenta celui care l-a construit, transformând un vis păstrat timp de decenii într-un automobil real, realizat aproape în întregime cu propriile mâini.