Deși nu există dovezi științifice care să sugereze că acest fenomen există cu adevărat și nici dovezi clare despre ce se întâmplă cu conștiința noastră după moarte, studiul reîncarnării și al convingerilor legate de aceasta continuă să reprezinte un domeniu important al cercetării științifice, potrivit Science Alert.
De zeci de ani cercetătorii investighează ceea ce este cunoscut sub denumirea de „cazuri de tip reîncarnare” (CORT — Cases of the Reincarnation Type).
Acestea sunt situații în care anumite persoane, în special copii, par să relateze amintiri și detalii din viața altcuiva.
Începând cu anii 1960, cercetătorii din cadrul Diviziei de Studii Perceptive a Universității din Virginia au colectat informații despre mii de astfel de cazuri neobișnuite, alcătuind cea mai mare bază de date de acest fel. Acum, o nouă analiză a acestui volum impresionant de date a scos la iveală un tipar remarcabil în aceste episoade misterioase.
În cazurile în care persoana decedată identificată a murit brusc sau în mod neașteptat, „intervalul dintre vieți” (perioada dintre moartea acesteia și nașterea copilului care își amintește viața sa) a fost semnificativ mai scurt decât în cazurile în care decesul nu a survenit pe neașteptate.
„Acesta este cel mai amplu studiu sistematic realizat până în prezent asupra tiparelor temporale din relatările despre amintiri din vieți anterioare”, afirmă autorul principal al studiului, Saeedeh Sadeghi, cercetătoare în domeniul neuroștiinței cognitive la Universitatea din Virginia.
„Cazurile individuale pot permite interpretări diferite, însă tiparele observate într-un număr mare de cazuri sunt mult mai greu de explicat prin exagerare, fantezie sau falsificare”, a adăugat cercetătoarea.
În cadrul studiului, cercetătorii au analizat toate cazurile din arhiva CORT a Diviziei de Studii Perceptive în care anchetatorii reușiseră să identifice o anumită persoană decedată, denumită „persoana din viața anterioară” (Past Person). Viața și datele biografice ale acesteia corespundeau afirmațiilor culese de la copii care susțineau că își aminteau detalii din viața persoanei respective.
„Anchetatori instruiți au realizat interviuri detaliate cu mai multe persoane implicate în fiecare caz, precum copilul, părinții, rudele apropiate și, uneori, prietenii de familie și vecinii”, scriu cercetătorii.
„Anchetatorii au evaluat sistematic dovezile provenite din mai multe surse [...] pentru a analiza explicațiile convenționale ale afirmațiilor copiilor, precum și posibilitatea existenței unor explicații neobișnuite.”
Cercetătorii au analizat 1.678 de cazuri în care fusese identificată o presupusă persoană dintr-o viață anterioară. În cele 1.319 cazuri pentru care existau date temporale disponibile, intervalul median dintre moartea persoanei respective și nașterea copilului a fost de 16 luni.
Însă, cu cât decesul era mai neașteptat, fie că era provocat de un accident, de un act violent sau de o criză medicală bruscă, cu atât intervalul dintre cele două evenimente tindea să fie mai scurt.
În cazurile în care moartea survenise complet neașteptat, intervalul median era de numai 12 luni. Aceasta reprezintă o reducere de aproximativ 43% față de cazurile în care decesul era cel mai previzibil, unde intervalul median era de 21 de luni.
Mai mult, efectul s-a menținut chiar și după ce cercetătorii au luat în calcul o serie de alți factori, printre care calitatea informațiilor verificate, gradul de acuratețe al afirmațiilor copiilor, existența unor relații anterioare între familii, statutul social și convingerile religioase.
„Efectul s-a menținut chiar și după ce am luat în calcul mai mulți factori culturali și psihologici. De fapt, acesta a fost mai pronunțat în familiile ale căror religii nu susțin reîncarnarea”, afirmă Philip Cozzolino, psiholog social la Universitatea din Virginia.
„Aceste rezultate nu susțin ideea că acest tipar este determinat de convingerile sociale.”
Desigur, nimic din toate acestea nu ar trebui interpretat ca o dovadă că reîncarnarea s-a produs cu adevărat în aceste cazuri. Cercetătorii recunosc că asocierea observată a fost relativ modestă: caracterul neașteptat al decesului explica doar aproximativ 2–3% din variația intervalului dintre cele două evenimente.
Cu toate acestea, cercetătorii susțin că tiparul observat în date este dificil de explicat și că mecanismele psihosociale cunoscute în prezent nu par să ofere o explicație suficientă.
„Constatarea remarcabilă nu este faptul că circumstanțele decesului prezic într-o măsură semnificativă intervalul dintre cele două evenimente, ci faptul că îl prezic în vreun fel, în ciuda absenței unui mecanism convențional cunoscut care să le lege”, explică echipa de cercetare.
Reîncarnarea, prezentă în tradițiile diferitelor culturi
În același timp, cercetătorii observă că numeroase tradiții culturale și religioase din întreaga lume includ concepții potrivit cărora decesele neașteptate lasă în urmă lucruri neterminate pentru persoana care a murit.
„În mai multe tradiții care includ credința în reîncarnare, printre care cele hinduse, budiste și ale populațiilor indigene din America de Nord, moartea bruscă sau prematură poate lăsa în urmă intenții nerezolvate, atașamente sau obligații, generând un impuls mai puternic către renaștere”, scriu cercetătorii.
Chiar și în afara credințelor legate de reîncarnare, multe culturi consideră că persoanele care mor în mod violent sau subit rămân mai strâns legate de lumea celor vii.
Deocamdată, nu se știe dacă astfel de convingeri culturale influențează în vreun fel tiparele observate în relatările despre amintiri din vieți anterioare. Cercetările viitoare asupra acestui fenomen neobișnuit ar putea însă oferi unele răspunsuri.
„Sunt acestea dovezi ale existenței unui fenomen metafizic? Datele sunt observaționale, iar noi evităm în mod deliberat să tragem concluzii cu privire la mecanismul care ar putea sta la baza lor”.
„Ceea ce pot spune este că tiparul există în date și că nu poate fi explicat cu ușurință prin factorii culturali și psihologici pe care i-am analizat. Pentru mine, acesta este un motiv să continuăm cercetările, nu să ignorăm fenomenul”, afirmă autorul principal al studiului, Saeedeh Sadeghi.
Rezultatele studiului au fost publicate în revista Psychology of Consciousness: Theory, Research, and Practice.
